timpul..

Cand soarele rasare dimineata si primele raze de soare se scufunda in micile ulite ale orasului, focul din inimile noastre este deja stins...

...cand oamenii pe strada ca o activa colonie de furnici alearga, pe drumul spre oameni sau intalniri mai mult sau mai putin importante, eu sunt deja printre ei...

...insa cu usa care se inchide dupa mine, am uitat deja ce a fost ieri.

Oda semnelor nemuririi

de William Wordsworth

Acum, nimic nu-mi poate-aduce inapoi
Splendoarea-n iarba traita de noi doi
Nu vom jeli a florii maretie
Putere vom gasi in amintirea-i vie.

...

Chiar daca-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semetia florii
Leac vom gasi, sa nu ne doara
In ce pastram de-odinioara. 

din filmul Splendoare in iarba 1961

Despre nimicuri...

Fericirea

Fericirea este pe cale sa devina, la inceputul secolului XXI, ce mai mare industrie a lumii occidentale.

Fericirea este o tema recurenta. Fericirea rezida mai degraba in momente decat in stari pe termen lung, iar succesul poate conduce la sfarsitul fericirii.

Fericirea a devenit, alaturi de iubire, marea valoare a societatii democratice, este singurul lucru care ne mai ramane. Nu mai exista om care sa nu mai aiba dreptul de a fi fericit, si asta dezida din 2 aspecte: sistemul economic insusi ne reclama in calitate de consumatori, adica vrea sa ne ofere placere (ne cere sau ne cumparam tot ce ne place), de aceea acum nu mai trebuie sa trecem prin frustrare,vrem satisfactie. Al 2-lea motiv este ca intre mine si fericirea mea nu mai exista Biserica, clasa sociala, partidul politic. Eu sunt singurul meu obstacol, prin urmare, daca nu sunt fericit, este vina mea. Asa ca trebuie sa ma reformez, sa urmez o psihanaliza, o teraptie sau sa-mi iau un coach.

o idee super..

astazi am primit de la Andreea un link:

http://dorinescu.ro/imprumut-o-carte#comments

pe scurt: Dorinescu are o carte de F. Filip "Zilele regelui" pe care o da spre imprumut, timp de un an. Ideea este ca un an, cartea sa circule de la blogger la bloger, pana la inceputul lui sept 2012, moment in care cartea trebuie sa ajunga inapoi la posesor.

Ideea este mai mult decat geniala,,,eu fiind chiar extrem de entuziasmata, si in functie de ce se va intampla cu aceasta prima initiativa am sa incerc si eu sa fac la fel...cu orice risc :D:D

Exista la blogul lui Dorinescu un topic special dedicat imprumutului acestei carti, topic in care oricare blogger, pe la care a trecut cartea, sa lase, daca doreste, un comentariu,,,,

Eu m,am inscris prima. Regulamentul "jocului" este prezentat in linkul de mai sus,,

Imi doresc sa ne inscriem cat mai mult si sa urnim o intreaga masinarie de imprumut, la finalul caruia putem sa ne intalnim la un ceai si sa vb,im despre carti, filme si alte subiecte ...

:)

10 fapte care demasca prostia

Leapsa de la Raluca


"În atmosferă electricitatea se măsoară cu ioni -
În omenire, prostia se măsoară cu Zăroni..."
Pastorel


Pai intram direct in problema:

1. prostia de la ghiseu: spui de ce ai venit -> ceri formular -> primesti -> completezi -> revii la stimabila Doamna -> nu ai completat formularul care trebuia! lool

2. prostia claxonului 1: mergi pe strada, imbracata in cel mai decent mod -> tarrrrrrrr -> du,te,n ma,ta

3. prostia claxonului 2: stop -> stai -> verde -> dai sa traversezi -> un idiot de la stop apasa pe accelerator si claxoneaza -> idiot

4. prostia fudulului: ii demonstrezi ca a gresit -> tot pe,a lui o tine -> hai sictir

5. prostia geniilor -> "plantatiile" din Romania ocupate cu oameni "fara" pile

6. prostia oamenilor de sus: noi stim tot -> voi marsaluiti -> rege tradator! -> mama lui de B.

7. prostia prostilor: fa,i semn ca,i fura unul din poseta -> ca sigur te va da in gat -> soooper

8. prostia fumatorilor -> mergi pe strada -> iti vine un fum de tigara -> ah, ce parfum de Bucuresti

9. prostia desteptilor: eu sunt citit -> multa cultura generala de pe internet -> is mai cult decat n,spe mii care citesc carti -> asta e "cultura dupa ureche" bai, mehenghi

10. prostia mamelor: faci cate 10 copii -> cu ce sa,i cresti? -nu ai, nu te mai f*** ca oricum nu stii ce,i aia dragoste................si prostia barbatior: vreau o lege: ai batut femeia -> rupem mana dr/stg; ai violat -> iti tai s***

mai pun una,,ca bonus

11. prostia prostiilor: faci copil -> il parasesti -> apar parinti adoptivi -> tu, care l,ai parasit, du,te,n moasa,ta ca nu vrei sa dai semnatura pt adoptie -> la ce mortii masii atunci nu te duci sa ti,l iei de la camin?

am incheiat in forta...

numa bine, si cat mai putini prosti,,,

In intimitatea secolului XIX - de Ioana Parvulescu

Ce a pierdut si ce a castigat omul modern comparativ cu omul anilor 1900?

Multe a pierdut, nu foarte multe a castigat. Pornind de la urarea lui Caragiale "Sa fiti sanatosi si veseli!, In privinta sanatatii, care era o mare problema pe vremea aceea, omul a castigat sanatate, care este mai vesela, dar in privinta veseliei a pierdut foarte mult. Veselia de azi e bolnava. Asadar, de fapt, sufleteste omul a pierdut cel mai mult. A castigat in zona confortului, dar la tehnica sufleteasca, este mai primitiv decat omul de secol XIX.

In perioada secolului XIX, intimitatea era vazuta la gura sobei, alaturi de cel drag, cu multa discretie. In carte este descrisa, spre exemplu, sarbatorirea anului nou in acele vremuri. Aceasta zi era extrem de importanta, era o zi simbolica pt ca incepea ceva nou, aveau senzatia ca se spalau cele rele. Se sarbatoarea fie in familie, fie intr,un loc simbolic. De pilda, in 1852, in ziua de Anul Nou s-a inaugurat Teatrul National din Bucuresti. si toata floarea din Bucuresti, indiferent de clasele sociale, a venit la Teatrul National ca sa sarbatoreasca acest moment special. Astazi este acea sarbatorire in strada la care se aduna multi oameni necunoscuti si ingheata, nestiind unii de altii, nu sarbatoresc nimic simbolic. In sec. al XIX-lea, exista un sens si al intimitatii mici, si un sens al intimitatii colecive.

Anul nou in strada este actualmente raul cel mai mic. Vedem ce se intampla acum cu scandalurile din presa, cu dramele conjugale eschivate, cu spalatul rufelor in public. Presa a contribuit mult la acest rezultat. Suntem amenintati tot timpul de incalcarea teritoriilor noastre intime. Unul din instrumentele acestui rau, este telefonul mobil, care te face sa fii gasit in orice moment de catre oricine. In secolul XIX oamenii nu aveau telefon. El fusese inventat, dar era folosit doar de gazetari, respectandusi spatiul acesta privat.

“Sufletul acestor domni se ascunde sub palarie, gandurile lor au lavaliera sau papion, sentimentele lor poarta manusi de piele, mandria lor barbateasca se sprijina in baston. Viata in uniforma, frac sau jiletca are sens, fir si ideal".

(3) Gandirea ca forma de depasire a limitelor perceptiei

“Lumea este reprezentarea mea” – cum prin imaginea viselor noastre din somn apare si imaginea pers noastre, astfel in starea de veghe, reprezentarea noastra a lumii exterioare apare in vrilliage cu cea a eu-lui nostru. Dar acesta nu este realul eu, ci numai reprezentarea care o avem a acestui eu. Aceasta reprezentare s.a facut ulerior , prin proc esul de gandire despre obiectul ce a fost reprezentat (raport perceptie - gandire)

Elementele realitatii unui obiect ne vin pe doua cai: pe cea a perceptiei si pe cea a gandirii.

Omul este limitat, prin spatiul si timpul in care traieste, astfel ca lui ii este dat numai o parte foarte limitata din univers. Daca aceste limite nu ar exista si omul ar putea sa se lege si de celelalte parti cosmice, atunci acesta ar deveni lucru, iar cosmosul ar reprezenta o unitate, in timp ce fenomenele s,ar gasi intr,o foziune continua. Timpul si spatiul il deosebeste pe om de un obiect – astfel noi devenind individuali.

“Dintr-un tot de culori multiple, ochiul nostru nu poate sesiza decît succesiv culori izolate; dintr-un sistem coerent de noţiuni mintea noastră nu poate sesiza decît noţiuni izolate” – Rudolf Steiner

Omul este o fiinta dubla: 1. el este inchis intr,un domeniu pe care reuseste sa,l perceapa, denumit personalitatea sa; 2. prin procesul de gandire el se poate rupe limitele universului

Senzatia si sentimentul ne duc la aceleasi tipologii de oameni, ceea ce ne desparte unii de altii este gandirea. Ea face ca noi sa fim unici in universul acesta. Calea de la simpla vizualizare a unui obiect la si cunoastere este acesta: -> obiectul exterior ne ofera notiunea -> notiunea ne leaga de perceptia care o avem despre acel obiect cu notiunea sa corespunzatoare -> si de aici se inchide cercul prin cunoasterea despre obiectul respectiv, deci cunoasterea este de fapt sinteza dintre notiune si perceptie.

Alte procese care pot ajuta in cunostere sunt: observatia si intuitia, dar nu sunt direct-dependente de cunoastere. Chiar daca observ un lucru, acesta imi va ramane strain atata timp cat nu,i voi cunoaste notiunea si nu,l voi percepe ca pe un obiect de sine statator. La fel si intuitia – ea este pentru gandire, ceea ce este observarea pentru perceptie. Cunoasterea ne ajuta sa “explicam” un lucru care a fost extrs prin procesul vederii din lumea care,l inconjura. Este clar faptul ca acea perceptie vizuala este de tip obiectiv, iar perceptia reprezentarii este de tip subiectiv, astfel ca putem nega ceea ce idealistii sustin ca: “lumea este reprezentarea mea…”, desigur in forma ei concreta. Aceasta eroare se explica astfel: omul, prin reprezentare, se extrage lumii exterioare, orientandu.se obligatoriu catre lumea sa interioara, obligatoriu, pentru ca el nu poate gasi niciun raport cu elementele exterioare, atata timp cat nu se uneste cu sinele sau.

Poza: http://silentiumlink.blogspot.com/2009/10/elibereaza-mintea-de-propria.html