twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF

(3) Gandirea ca forma de depasire a limitelor perceptiei

“Lumea este reprezentarea mea” – cum prin imaginea viselor noastre din somn apare si imaginea pers noastre, astfel in starea de veghe, reprezentarea noastra a lumii exterioare apare in vrilliage cu cea a eu-lui nostru. Dar acesta nu este realul eu, ci numai reprezentarea care o avem a acestui eu. Aceasta reprezentare s.a facut ulerior , prin proc esul de gandire despre obiectul ce a fost reprezentat (raport perceptie - gandire)

Elementele realitatii unui obiect ne vin pe doua cai: pe cea a perceptiei si pe cea a gandirii.

Omul este limitat, prin spatiul si timpul in care traieste, astfel ca lui ii este dat numai o parte foarte limitata din univers. Daca aceste limite nu ar exista si omul ar putea sa se lege si de celelalte parti cosmice, atunci acesta ar deveni lucru, iar cosmosul ar reprezenta o unitate, in timp ce fenomenele s,ar gasi intr,o foziune continua. Timpul si spatiul il deosebeste pe om de un obiect – astfel noi devenind individuali.

“Dintr-un tot de culori multiple, ochiul nostru nu poate sesiza decît succesiv culori izolate; dintr-un sistem coerent de noţiuni mintea noastră nu poate sesiza decît noţiuni izolate” – Rudolf Steiner

Omul este o fiinta dubla: 1. el este inchis intr,un domeniu pe care reuseste sa,l perceapa, denumit personalitatea sa; 2. prin procesul de gandire el se poate rupe limitele universului

Senzatia si sentimentul ne duc la aceleasi tipologii de oameni, ceea ce ne desparte unii de altii este gandirea. Ea face ca noi sa fim unici in universul acesta. Calea de la simpla vizualizare a unui obiect la si cunoastere este acesta: -> obiectul exterior ne ofera notiunea -> notiunea ne leaga de perceptia care o avem despre acel obiect cu notiunea sa corespunzatoare -> si de aici se inchide cercul prin cunoasterea despre obiectul respectiv, deci cunoasterea este de fapt sinteza dintre notiune si perceptie.

Alte procese care pot ajuta in cunostere sunt: observatia si intuitia, dar nu sunt direct-dependente de cunoastere. Chiar daca observ un lucru, acesta imi va ramane strain atata timp cat nu,i voi cunoaste notiunea si nu,l voi percepe ca pe un obiect de sine statator. La fel si intuitia – ea este pentru gandire, ceea ce este observarea pentru perceptie. Cunoasterea ne ajuta sa “explicam” un lucru care a fost extrs prin procesul vederii din lumea care,l inconjura. Este clar faptul ca acea perceptie vizuala este de tip obiectiv, iar perceptia reprezentarii este de tip subiectiv, astfel ca putem nega ceea ce idealistii sustin ca: “lumea este reprezentarea mea…”, desigur in forma ei concreta. Aceasta eroare se explica astfel: omul, prin reprezentare, se extrage lumii exterioare, orientandu.se obligatoriu catre lumea sa interioara, obligatoriu, pentru ca el nu poate gasi niciun raport cu elementele exterioare, atata timp cat nu se uneste cu sinele sau.

Poza: http://silentiumlink.blogspot.com/2009/10/elibereaza-mintea-de-propria.html

0 comentarii: