twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF
Se afișează postările cu eticheta Jurnal de calatorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jurnal de calatorie. Afișați toate postările

Cetatea Prejmer


Calasa a 11-a, Prejmer - 12 km de Brasov

Inima cetatii din Prejmer este biserica, ridicata in secolul al XII-lea, poate si de aceea locul a fost mereu ferit de rele.

De jur imprejurul lacasului de cult, colonistii sasi din Transilvania, au ridicat mai apoi o cetate taraneasca. Fortificatiile au fost ridicate prentu a apara biserica. Cetatea a fost atacata nu mai putin de 50 de ori, insa nicodata nu a fost cucerita. Singurii dusmani care au reusit sa intre in cetate au folosit un viclesug. Stefan Bathorry, princepele Transilvaniei, in lasatul serii, a trimis cativa soldati care au surprins pe cei care vegheau la portile catatii, astfel au putut sa intre in cetate. Au plecat fiind platit cu bani multi ca sa paraseasca cetatea.

Cetatea este asemenea unui bloc de fier, imposibil de patruns. A fost cladita in forma de cerc, cu ziduri goase de 3-4 metri si inalte de 12 metri. Bastioane, porti de fier si poduri care se ridicau nelasand niciun picior de dusman sa patrunda inauntru. Locul a fost gandit in asa fel incat, pe timp de razboi, devenea un mic orasel, localnicii din zona, mutandu-se in cetate. In toata cetatea exista 272 de camere. Aceste camere erau mostenite din tata in fiu. Pe timp de razboi, era un loc de adapost, iar pe timp de pace, in aceste camere se depozitau provizii. Chiar daca in afara cetatii se duceau lupte grele, oamenii care traiua interiorul zidurilor fortificate, isi duceau viata aproape de normalitate: munceau in timpul saptamanii, duminica mergeau la biseica, iar copii nu erau scutiti de scoala.

Camera 118 din Cetetea Prejmer: pe timp de asedii, devenea scoala. Toti copii veneau aici ca sa invete. In timp, camerele au devenit spatii de muzeu. Mii de turisti din toate colturile lumii vin la Prejmer, sa vada cum arata cetatea care nu a fost nicodata cucerita. Prejmer este un loc in care multi din localnici vorbesc germana foarte corect!

Mi-e dor de Mare :)

"tu ai fost vreodata la Mare? - Nu! dar am visat ca am fost"...

ieri am fost la mare,,,a 4-a oara in viata mea :P,,odata la 5 ani, apoi in vara dinspre clasa 12 si in practica din anul 1...

a fost frumos...am decis la 1 noaptea sa plecam,,,

Vineri seara, fiind la Andreea in Magurele si tot punand tara la cale cu "excursia" la mare, ii vine Andreei o idee: "hai sa plecam acum". Bine, probabil nu s-a gandit ca eu as spune imediat DA!. Sigur, initial am ras de idee. Apoi am vorbit ku Dany, prietenul ei, care s-a uitat cam ciudat la noi si crezand ca nu suntem sanatoase, dar totusi ideea i-a suras si prin urmare a spus DA. Apoi au inceput telefoanele, ca sa mai luam doua persoane nebune :P. Sun la Lucia, la 1 noaptea si spre marea mea surpriza, a spus DA fara nicio ezitare, si ulterior am sunat o alta tipa, care si ea la randul ei a spus OK.
Astfel ca, la 1 nopatea ne-am indreptat spre mare, cu ideea si de a prinde Rasaritul.

Dupa un drum de 3 ore, am ajuns ku 15 min inainte de rasarit. Din pacate norii ne-au "umbrit" bucuria deplina si placerea vazului de a vedea acest splendid moment: "o secunda din viata" dar tot am putut admira combinatia de culori presarate cu "o pata" de pescarus.

Mi-a placut marea! Marea este un mangaietor si sfatuitor al gandurilor ori de cate ori merg sa "vorbesc cu ea" (rar la Marea Neagra, zi de zi la imensul lac din orasul meu si odata pe luna la Marea Nordului (orasul Wermer)). Imi place singuratatea, pentru ca iti ofera minutele de contemplatie si de privire spre interiorul tau, dar parka si mai frumos este sa fii tu si marea, singuri pe o plaja imensa. De fapt as spune, tu ca fiind prins intre plaja, ca simbol al pamantului, al tangibilului, al realitatii si marea, ca simbol al visului si in acelasi timp un simbol al unui "infinit efemer". Un spatiu care parka ti-a fost daruit numai tie - important fiind sa stii ce faci cu el! Cu marea pot visa pierzandu-ma in ganduri si valuri. Dupa foarte mult timp, simteam ca traiesc, simteam ca exist: fizic si spiritual fara oscilatiile de dulce-amar. Si cand ma gandesc ca nu eram sigura, ku cateva ore inainte, de dorinta mea de a vedea marea.

Acum am sa astern cateva definii date Marii, definitii lecturate cu cativa ani in urma in cartea: "Jurnalul de bord" de Jean Bart:

"ce este marea?
- o enciclopedie plina cu vietuitoare - pentru invatati;
- o picatura de apa in infinit - pentru filozofi;
- un amestec imens de apa sarata - pentru naturalisti;
- o simpla apa care inconjoara continentele - pentru geografi;
- un volum enorm de protoxid de hidrogen, tinand in disolutie clorura de sodiu - pentru chimisti;
- un corp caruia nu-i pot calcula suprafata - pentru matematicieni;
- fenomenele de maree, vinturile, echilibrul si curentii - pentru fizicieni;
- un spatiu locuit de multimea zeilor si zeitelor - pentru poetii clasici;
- poetii romantici o fac sa rada si sa planga;
- poetii realisti ii descriu ororile.
- poetii fara adjectiv canta imensitatea si binefacerile sale;
- un larg drum - pentru voiajor si negustor;
- o chestiune - pentru omul de Stat si diplomati;
- un imperiu - pentru regi;
- un camp de batalie - pentru popoare;
- un fond de tablou - pentru pictor;
- o arena unde s-au dezlegat cele mai mari conflicte ale timpurilor vechi si moderne - pentru istorici;
- un gigantic teatru unde se agita toate pasiunile omenesti modificate printr-.....o existenta - pentru romancieri;
- o cariera, o profesiune, un mestesug - pentru marinari;
- ea mai este si un azil, o mama care hraneste, o a doua patrie, un obicei, o pasiune... si cateodata
inca, ea este sclavia, exilul, inchisoarea, moartea!..."

(nu am citat ad-literam din carte)

Si pentru ca "nu am putut" lua Marea ku mine pentru a o vedea si voi, va las :D ascultand melodia: "Marea" de formatia Vama Veche



(P.S. m-am gandit la tine Silvia - e frumos sa te muti la mare, la Constanta, e minunat..cred ca merita tot ce ai pierde in urma parasirii Bucurestiului, desigur numai alaturi de omul potrivit...)

jurnal de Delta


Am sa fac cateva adnotari din notitele mele facute din zilele in care am fost in Delta Dunarii :P

Sarim in barca imediat ce soarele rasare. Vrem sa mergem la Sulina, dar pana akolo avem kale lunga si frumoasa pe canalele Dunarii. Ne facem si traseul. Vom trece pe langa lacurile "Nebunu", "Furtuna" si "Bogda Proste", apoi din satul Crisan si bratul Sulina pana la gura de varsare in mare.

"Pare un traseul foarte lung si foarte complikat. In cat timp il facem?" - il intreb eu pe conducatorul salupei.

(pt traseu v. harta de mai sus - dunga rosie)

"Acuma depinde de barca, depinde desigur de ce motoare exista. In cam 2 ore jumate - 3 ore."

Nici nu ne indepartam bine de Tulcea, si Delta ni se dezvaluie cu stufaris si salcii verzi, mai ales ku pasarile ei superbe. Cand din dreapta cand din stanga rasar lebede nobile, egrete singuratice sau cormorani si pesacarusi galagiosi.
Ne intalnim ku oamenii Deltei: pesacarii. Harnici, ei au plecat la prins peste cu noaptea in cap.

"Buna ziua! Merge, merge" - intreb eu pe unul din pescari.
"Merge ceva" - aud raspunsul
"Ati prins ceva?" - tot eu intreb
"Nu prea" - imi raspunde pescarul aflat pe o barca ku un alt coleg de breasla.
"Nu prea. Ce se prinde in perioada asta?" - eu cu permanenta mea curiozitate
"Scrumbie"
Unul din pescari tokmai tragea plasa in sus, pentru a vedea daca a reusit sa prinda ceva.
"Ia sa vedem, ati prins acuma ceva? UNA"
"DOUA" se uade de pe barca respectiva
"O zi buna!" adaug eu, iar pesacrii ridica miinile pentru a ne saluta.

"O zi buna!" ne ureaza si un grup de francezi, cu care ne intalnim pe ape:
"Bonjour!" - zik eu (Nu,s o konoscatoare a limbii franceze, dar atat stiu si eu de la mama ;)))
"Bounjour" - ne raspund in cor un grup de patru francezi si ne ureaza in continuare "Bon Voyage!" si raspundem si noi (nr. eu si colegii mei) "Merci beaucoup!"

La un momnet dat dupa atata intindere de apa dam si de case ale localnicilor sau pensiuni asezate pe dreapta si stanga a canalului. Apoi iar salbaticie.
Din indepartare un far ne da de veste ca am ajuns in Sulina. Este farul vechi, unul din simbolurile orasului. Am oprit salupa pentru a vizita farul. A trebuit sa urcam 92 de trepte pentru a ajunge in varful celui mai vechi far din Sulina. De aici aveam o priveliste extraordinara catre o parte din Delta, catre oras dar si catre Marea Neagra. Farul a fost construit de turci pe la 1802. Cand s,a infiintat Comisia Europeana, la 1856, membrii consiliului au gasit un far construit din material lemnos, afectat de intemperiile vremii. Atunci Comisia Europeana s.a hotarat sa reconstruiasca farul: pentru rezistenta, baza este construita din Piatra de Malta. Praful de piatra si de var cu care este invelit farul, au fost aduse din Grecia, iar axul de bronz, care sustine turnul, a fost comandat tokmai din Anglia. In 1870, cand a fost reconstruit farul, marea era foarte aproape de acest loc. In ultimii 140 de ani, marea si Dunarea au depus sedimente, iar in prezent tarmul se afla la 2 km si jumatate distanta. Acest far a functionat pana in anul 1984, cand s,a dat in folosinta noul far, iar akum este muzeu.
Nu aceeasi soarta a avut,o farul observator de pe malul stang al Dunarii. Construit in 1902, nici acesta nu mai functioneaza de zeci si zeci de ani si pentru ca accesul este foarte dificil, turistii se multumesc doar sa.l adimire de la distanta. Acest far reprezenta poarta de intrare de pe Mare pe Dunare si poarta de intrare din Orientul Mijlociu spre Europa.
Si ce e mai frumos sa vezi aici, decat locul in care Dunarea se saruta cu Marea. Admiram intinsul nesfarsit de apa, apoi dam o fuga pe plaja de la Sulina. Plaja de la Sulina este recomandata familiilor cu copii mici, nisipul fiind foarte fin si nu zgarie, iar accesul in apa se face treptat. Ca sa ajunga apa la o adancime de 1m. , trebuie mers 70-80m.

"Bon Voyage!"

http://www.romeohuidu.com/main.php?g2_itemId=84 - un site cu fotografii extrem de expresive din Delta Dunarii.

(ms. Ralukai pt inspiratia de a posta si harta traseului)