twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF
Se afișează postările cu eticheta Literatura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Literatura. Afișați toate postările

"In cautarea norocului"...

sau "Calatoria lui Hector" de Francois Lelord...

...v-ati gandit vreodata cate fete poate lua cuvantul care este considerat ca trebuie sa faca parte din viata fiecaruia? - Ma refer la cuvantul "Noroc". De cate ori, noi, oamenii, nu am invocat "norocul", exclamand: "Doamne, sper sa am noroc" sau "sper sa fie norocul de partea mea", sau "sa ai noroc in viata" (la fiecare urare de ziua cuiva).

Francois Lelord, psihiatru ce provine din Franta, face o calatorie in cautarea gasirii tuturor principiilor ce definesc norocul, desigur, atat cat ratiunea unui om poate deslusi...pentru ca trebuie sa recunostem ca norocul nu face parte din planul rational, ci din cel pur existential.

Primele 7 defintii oferite de autor (deduse din experienta proprie), sunt de fapt numite de acesta: "lectii", tocmai pentru a atrage atentia de cat de important este sa constientizam norocul atunci cand vine si sa stim sa-l si prindem atunci cand ni se infatiseaza :)

1. comparatia cu ceilalti, poate fi o cale catre propria-ti constientizare a NOROCULUI personal... (adevarat, zic eu)

2. NOROCUL apare deseori in mod suprinzator... (adevarat, zic eu)

3. multi oameni isi vad NOROCUL, dar numai pentru viitor... (hm...stiu eu...)

4. multi oameni considera ca NOROCUL inseamna sa fii bogat si sa fii puternic... (fals, zic eu)

5. cateodata, NOROCUL se refera la un lucru pe care nu-l poti intelege de ce s-a intamplat, desi a fost spre avantajul tau... (adevarat, zic eu)

6. NOROCUL, este o calatorie reusita spre un varf de munte... (oare?)

7. este o eroare sa crezi ca NOROCUL ar putea reprezenta un tel... (adevarat, zic eu)

- o sa urmeaze - (numa o parte din carte am apucat sa citesc :D)

N.B.: cartea nu este inca disponibila in rom. Se gaseste in germ, engl, spaniola si evident franceza ;)

P.S. termenului "noroc" are sensuri diferite, in functie de regiune. In germana se refera numai la acea stare de bucurie (cum ar fi la noi fericire, implinire) care o ai la un mom dat. In romana, "noroc" este dublat de starea de surpindere mai intai si ulterior, de starea de bucurie care o ai odata cu instalarea "norocului"...acum no, eu am tradus din germana cuvantul "noroc" ad-literam cum este in dex (Glück = noroc). Probabil cand va aparea cartea si in limba romana, va aparea cu titlul: "In cautarea fericirii", si atunci termenul "noroc" din cele 23 de "lectii" va fi inlocuit cu "fericire" (ceea ce pare mai aproape de ceea ce a vrut autorul sa exprime). Eu insa si pentru urmatoarele "lectii" voi pastra termenul original din germana: "norocul", pentru propria-mi originalitate si dorinta :)

Daca tot o perioada nu mai scrisai mai nimic pe blog, macar sa motivez de ce. Nu numai din lipsa de net :D, dar si timpul petrecut "in compania" unor scriitori extraordinari, de care nu auzisem mai nimic. Am lecturat, fara suflare, numai 4 din multele romane, nuvele, eseuri si piese de teatru scrise de José Saramago (oricum, rar mi se intampla sa citesc de acelasi autor mai multe carti, oricat de mult mi-ar fi placut autorul respectiv al cartii...)

José Saramago, s-a nascut in urma cu 87 de ani intr-un sat din Nordul Porugaliei.

Recunoasterea lumii literare a venit in cazul sau la aparitia la pachet cu scandalul si controversa legata de aparitia cartii: "Evanghelia dupa Iisus Hristos", a fost si a ramas probabil cea mai cunoscuta carte a sa, privita reticient de guvernul portughez conservator de la data aparitiei, 1991. Ostil de catre exptremistii catolici si entuziast de cativa dintre cei mai importanti critici literari contemporani.

Harold Bloom il considera pe Saramago, cel mai bun romancier contemporan alaturi de Philip Roth.

Titluri precum "Istoria asediului Lisabonei", "Intermitentele mortii si" autoreferentialul "Eseu despre orbire" (cel din urma preferatul meu), contureaza silueta unui prozator contaminat de frumusetea suverana, din "Istoria asediului Lisabonei" si inselatoare a realismului magic, din "Intermitentele mortii", potentata de o privire opaca, taioasa, pesimista asupra realitatilor deloc magice ale prezentului, din "Eseu despre orbire".

Stilul lui Saramago este caracterizat de fraze lungi, excesive chiar, private de punctuatie, in care cuvintele se intortocheaza si nu cauta imaginea cu orice pret, ci mai degraba impreisa. Este cunoscut stilul sau aparte de a utiliza punctuatia in cartile sale.

José Saramago este singurul scriitor portughez laureat cu Premiul Nobel pentru Literatura.

Alice Miller...


"Drama copilului supradotat"

Cartea de fata intregeste doua studii: pierderea de sine si rutele care pot sa duca la descoperirea adevaratei identitati. Drama copilului "spradotat" (cu inteles de "hipersensibilitate") isi are radacinile in retinerea intuitiva a nevoilor fata de parinti, intr-un stadiu foarte timpuriu. Copilul ajunge sa se adapteze la astfel de nevoi, dupa ce acesta si-a dat seama ca sentimentele sale sunt nedorite.

Desi intr-o etapa ulterioara, aceste sentimente "interzise" nu pot fi evitate, ei raman desprinsi de contactul cu parintii - acest luncru inseamna ca partea cea mai vitala a adevarului despre sine nu este integrata in personalitate.

Rezultatul este: instabilitatea emotionala si pierderea de sine care este exprimata de ce mai multe ori in forma de depresie. Tema acestei carti, relatata mai sus, ne prezinta suferinta unui copil, care nu-si poate exprima sentimentele in voie, mai ales in perioada copilariei. De asemenea, deschide ochii nostri catre tragedia parintilor, iresponsabilitatea s lipsa de disponibilitate fara de copii lor!

cartea este disponibila si online la link-ul:

"Parfumul" - Patrick Süskind

Aventura "Povestea unei crime". Tot auzisem de cartea aceasta, dar nu am avut curiozitatea s-o iau in mana pentru ca stiam ca actiunea se petrece in Franta secolului al 18-lea. Ce imi puteam imagina mai mult decat niste crime si apoi o spanzurare a autorului!! nimic spectaculos!

Insa, de cand m-am mutat aici in camin, pe una din usile exterioare din compartimentul meu, tot vedeam un poster imens (v. imag) cu reclama la ecranizarea acestei carti. De 2 ani, de cateva ori pe zi, tot vad posterul respectiv, care de altfel te atrage.

Joi ma decid: gata, ma duc la librarie, si oricat o costa, ma apuc s-o citesc (mai ales ca nu sunt o adepta a vizionarii ecranizarilor dupa diferite romane).

Voi scrie mai multe despre carte, mai multe decat scriu deobicei. In prima parte voi lauda romanul, iar spre sfarsit il voi critica!

Prima parte a cartii, partea interesanta :D

Cum spuneam: actiunea romanului "Parfumul" se desfoasara in secolul al 18-lea, in Franta. Dimensiunea temporala este importanta, pentru ca este perioada in care pedepsele pentru orice infraciune erau foarte aspre, aspect de care autorul cartii, Patrick Süskind s-a agatat, obsesiv apropae, pentru a descrie "spectaculosul" din acea vreme. Spun spectaculos, pentru ca era o mare eliberare si un prilej de bucurie printre cetatenii unui oras cand un rau-faptas era prins, judecat si apoi condamnat la diferite pedepse. Sa nu uitam de pietele speciale, aparute inca din secolul al 17-lea in special in Anglia si Franta, unde, astfel de spectacole, reprezentau de multe ori deliciul publicului, spectacole la care nu lipseau si reprezentantii religei.

Personuajul principal: Jean-Baptiste Grenouille, un copil nascut printre maruntaiele de peste si nedorit de mama sa, era al 5.lea nascut (ceilalti 4 frati murind toti la nastere). Datorita scancetului copilului, mama a fost gasita cand tocmai voia sa fuga de langa copil, astfel ca a fost condamnata la moarte prin spanzurare. De aici, viata copilului devine din ce in ce mai dificila.

Doicile care trebuiau sa aibe grija de el, nu-l doreau, era permanent mutat de la o cresa la alta. Era batut, tinut flamand, alaturi de alti copii orfani. La 15 ani a fost vandult de o doica, la un centru de pescarie, pentru a munci ca sclav. De indata ce femeia a primit banii pentru tanar, acesta a fost ucisa de unul din muncotri, pentru a-i fura banii.

Era un copil cu probleme in exprimare, usor retard si cu un mers greoi. Avea insa un simt incredibil al mirosului. Singurul lui scop in viata era sa afle cum poate crea formula ca sa poata conserva orice fel de miros: de la mirosul de flori, la cel al pamantului, alamei, portelanului, granelor, pieilor, mancarii sau chiar al omului.

Dintr-o intamplare, este trimis sa duca peste la un conte, celebru parfumier din Paris. Din momentul in care intra in casa acestuia, il fascineaza pe maestrul parfumurilor pariziene, incepand sa desluseasca cu o exactitate incredibila componenta parfumurilor. Astfel, ramane pentru o perioada de cativa ani, ucenucul acestuia. Aici, invata, cu o pasiune nemaintalnita, tainele prafumurilor. Aici isi pune pentru prima data intrebarea: daca poate sau nu sa pastreze mirosurile de femeie, din care sa poata crea "Parfumul perfect". Jean-Baptiste Grenouille nu avea capacitatea de a vedea frumusetea fizica a femeii, el putea insa percepe mirosu acesteia, miros, care mai apoi, devenea pasional pentru el.

Viata sa devine o lunga calatorie pentru a duce la bun sfarsit planul: acela de a crea un parfum prin conservarea mirosului unei femei...

Astfel, afla despre un unic oras din Franta, Burgundia, in care puteau fi invatate tehnicile de conservare, care pot fi sursele parfumului perfect.

Decis sa plece, isi anunta maestrul de intentia sa. Maestrul, dezamagit de decizia acestuia, il roaga sa-i mai scrie 100 de formule pentru diferite parfumuri - era de fapt, un nijloc de vinderea a ucenicului, era plata pe care o platea tanarul, pentru a putea pleca.

In nopatea urmatoare plecarii orafnului din oras, cladirea in care locuia maestrul se prabuseste datorita unei explozii.

In sfarsit, ajuns in noul oras, ce avea sa-i deschida tainele spre atot-cunoasterea mirosurilor, incepe sa-si urmeze planul, si anume, conservarea mirosului de femeie si transofrmarea acestuia in parfum. Cum se deruleaza insa actiunea? prin omorarea sistematica a 25 de femei, introducerea lor in hormol, amestecarea cu alte substante, ulterior, lichidul scurs de pe femei, era preluat cu o ustensila speciala si introdus in borcane, in care erau mai departe tratate. Victimile, erau toate numai femei superbe, virgine, cu parul lung. Dupa ce erau omarate, erau tunse si dupa ce erau utilizate, erau lasate, dezbracate, prin rauri, pe strazi sau in curtile caselor.

Sigur, este descrisa si zarva, disperarea oamenilor si in special a femeilor din orasul Burgundia. Ajungeau sa poarte toti pistoale! Femeile nu mai erau lasate sa iasa din case, se faceau perchezitii peste perchezitii, defilare permanenta a soldatilor.

Bun, pana aici, toata descrierea copilariei si a crimelor este fascinanta - as fi vrut sa spun ca este cea mai frumoasa carte!

Dar, din momentul asta incepe dezamagirea mea, pentru care ma face sa regret ca am putut citi o astfel de carte.

Ultimul sfert din carte, de fapt ultimile 50 de pag...

Dupa multe urmariri, este prins pe un deal, din imprejurimile orasului. Cand este intrebat de ce a omorat, raspunde doat atat. "Aveam nevoie de ea!". Dupa mai multe luni de inchisoare se decide condamnarea sa la moarte prin spanzurare, inainte insa, urma sa fie batut in public pe un crucifix cu o bata, de 50 de ori, peste membrele inferioare. Este adus in piata. Lumea vanzolata si foarte curioasa sa vada despre cine este vorba. Apare adus intr.o caruta, imbracat in albastru, intr-un costum de conte (????!!!!)(pana in ziua aceea, purta numai haine foare saracacioase si permanent murdare). Lumea, mirata, spune ca nu se poate sa fie el.

Si acum marea aiureala!!!!

Este adus pe podium, ii se arata crucifixul pe care trebuie sa se aseze. Isi scoate batista din haina, o imbiba cu parfum. O flutura in fata oamenilor, care, imbatati de mireasma parfumului, incep sa se sarute intre ei, fie barbat, fie femei, preotii si ei intre ei, apoi se dezbraca nud si se creeaza un fel de "Cetate a Sodomei si Gomorei". Il vedeau pe acest om ca un inger, parfumul care-l crease si-l raspandinse, le dadea impresia ca acesta este un trimis de a lui Dumnezeu, ca numai un om, cu puteri sfante, numai un inger, ar putea crea un astfel de miros.

Este eliberat.... (????!!!!)

Ar fi putut sa ajuga sa i se sarute picioarele de catre rege, pentru creatia sa, ar fi putut sa devina un boier,,,dar nu...

Trecand zile si nopti, realizeaza ca odata ce si-a atins scopul si nefiind capabil sa-si creeze un alt ideal, incepe sa-l obsedeze ideea ca nu se putea mirosi pe sine. Atunci decide sa revina in Paris, in cartierul sau natal, pentru a muri.

Ajuns in Grasse (Paris), cand trece de cupola, ce reperezenta intrarea in fiecare orasel, isi toarna ultimile picaturi din "Parfumul perfect". Oamenii ce se aflau pe strada, se simt si ei vrajiti, si consideradu-l un inger, se napustesc peste el, cu dorinta de a lua fiecare din ei, ceva din "inger", fie o pana, fie o aripa, fie o scantele din flacara sa minunata. "II sfasiara vesmintele parul, pielea de pe trup, ii patrunsera carnea cu coltii si ghearele, il napadira ca niste hiene". Apoi au folosit topoarele si pumnalele, cu care-l despicara si ii zdrobira oasele. Intr-o jumatate de ora, Jean-Baptiste, disparu de pe fata pamantului, fiind mancat de "canibali". Canibalii, treziti din aceasta "betie", constienti de fapta lor, nu simteau niciun sentiment de frustrare, ba dimpotriva o usurare ciudata, neomeneasca, o eliberare, o bucurie! (????!!!!)


Femeile ucise, fusesera in sfarsit razbunate!

Cartea este inspirata dintr-o poveste reala, doar ca acest criminal in serie, Jean-Baptiste Grenouille, a fost dat uitarii, pentru ca reprezenta o pata neagra pe lungul drum al celebritatii parfumurilor frantuzesti!

Pentru cine este curios, cartea este disponibila in format digital pe site-ul:


SACCSIV - Evadarea din inchisoarea ingerilor cazuti


Spovedania unui interop,,,

O carte despre bogatie si saracie, despre daruire si tradare, despre ajutor si indiferenta, despre urcus si coboras, despre normalitate si nebunie, despre neinteles si inteles, despre libertate si inchisoare, despre viata si moarte - o carte despre intamplarile unui singur autor SACCSIV...

Mi-a facut o deosebita placere sa citesc aceasta carte. Nu am inchis,o decat cand a trebuit sa cobor din avion sau sa schimb trenul :D. O lecutra cursiva, usoara, cu intamplari petrecute cronoligic si descrise exact cu detaliile necesare pentru a intelege toate actiunile.

O carte in care inveti ca in viata tre sa stii langa cine sa ramai si pe cine sa ajuti, daca ai darul asta! O carte in care inveti ca trebuie sa-ti gasesti propiile limite, conforme insa cu realitatea din jurul tau. O carte care te invata ca ura nu este decat apanajul oamenilor slabi...


"Baiuteii" de Filip Florian si Matei Florian

Scriam mai de mult despre cartea "Degete mici" de Filip Florian. Nu este un autor fantastic, dar este un autor al zilelor noastre, un autor usor de inteles si cu povesti fascinante.

De aceasta data, am citit, tot de el, "Baiuteii"!

Baiuteii e o carte cu doua voci distincte, in care Matei si Filip Florian isi povestesc copialria cu prieteniile si jocurile de alta data. Este o copilarie in care pot spune ca in parte m-am regasit, fiind cam ultima generatie care si-a petrecut cei mai frumosi ani, printre blocuri. Este vorba de perioada anilor 70-80. Mai multe descoperiti cititnd. Postez insa prefata de la carte:


"Ma simt alt om - cu singe cald si cord inteligent - in fata dezinvolturii cu care cei doi numesc lucruri importante obiectele si fiintele laolalta, tot ce misca si nu misca, mamele, tatii, bunicii, fratiorii, bicicletele, funigeii, profesoarele si fotbalul minut cu minut, duminica de duminica, vedeniile, fandacsiile si miracolele pina la acel strigat magic de pe strada: tiche goae, oooo!" (Radu Cosasu).

"Baiuteii este extraordinara poveste - pe doua voci extrem de diferite, dar care comunica perfect, cu largi fandari si minutioase contraziceri, cu refrene cat o succesiune de istorii paralele si cu multa dragoste - a unei familii fabuloase dintr-un loc in care nimic nu e intamplator." (Simona Sora)

Si cu asta ce am facut?

Un cuplet recitat de Constantin Tanase, cuplet dedicat crizei din anii '30, valabil, insa, si in zilele de azi.

Si cu asta ce-am facut?


Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?


Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Scoatem totul la vanzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?


Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?

Dupa mai multe astfel de reprezentatii, facute si in perioada inceperii comunismului in Romania, a fost interzis. Cu doua zile inainte de a muri (ucis sau blocaj renal, nu se stie exact), a urcat pe scena, pentru cateva minute, rostind doar aceste cuvinte:

"El tic, eu tac, el tic, eu tac". - absolut genial.

Tot din repertoriul sau mai fac parte si aceste "versuri", pe care tata adesea, printre multe altele, mi le recita de foarte multe ori:

Rau era cu "der, die, das"
Da-i mai rau cu "davai ceas"
De la Nistru pan' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovarasie

Moartea lui Pitagora

“Nu ma intereseaza ca doi si cu doi fac patru.

Eu vreau sa faca trei.

Voi inainta deci doi metri si inca doi,

si voi ramane acolo razand

de toti cei care tin sa-mi atraga atentia

ca doi si cu doi fac patru

si ca patru metri ma desparteau de linia ferata.

Prostii! Ei nu vad ca

mai am un metru pana la linia ferata, deoarece

doi si cu doi fac trei? In sfarsit,

le voi face dovada, caci, vad,

se apropie trenul. Sa vina!

Sa vina! Sa vina!

Moarte lui Pitagora! “- Autoportret intr-o oglinda sparta

Scoica - de Marin Sorescu



M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.

Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.

Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.

Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.

Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala.

"O ordine naturala a lucrurilor" - Antonio Lobo Antunes


Ultimul roman al lui Antonio Lobo Antunes aparut, in sfarsit si in romaneste, este "Ordinea naturala a lucrurilor".

Nu este un roman usor, nici un roman foarte greu, cum ar fi un roman incifrat. Este un roman in care trebuie sa intri cu multa rabdare. Sunt foarte multe personaje in care poti sa intri, dar cu care sa te simti dintr-o data foarte familiar si parca realmente traiesti cu ei si nu-i mai poti uita. Actiunile se intrepatrund, la fel si destinele. Se creaza un labirint de planuri, in care, la final, autorul ne prezinta "Reala oridine a lucrurilor".
O tanara diabetica, nascuta in Lisabona, este tinuta in viata de povestile soptite noaptea la ureche, de un iubit pe care-l dispretuia. Povestile personajelor prezentate, alcatuiesc portretul tragic-comic al unei societati aflate in disolutie.


Nascut intr-o familie de medici, in anul 1942, Antonio Lobo Antunes, a renuntat la chirurgie si la psihiatrie cand a inteles ca poate trai din literatura. A deprins disciplina scrisului. In fiecare zi incepe lucrul la ora 9 si nu foloseste computerul.

Antonio Lobo Antunes - "O carte este o ureche pe care o lipesti de pamant, ca sa asculti zgomotul lumii. In plus, o carte buna, din punctul meu de vedere, e o carte in care fiecare pagina e oglindita, care ne arata cum suntem, care ne reveleaza, pentru ca uneori ne petrecem viata cautand usi in ziduri care nu au usi"

Denisa Comanescu - editor: ""Ordinea naturala a lucrurilor", cel mai cunsocut roman al lui Antonio Lobo Antunes, publicat in Portugalia in 1992 este romanul care l-a impus definitiv pe plan mondial"

Micaela Ghitescu - traducator: "Este considerat unul din cei mai mari scriitori portughezi actuali si s,ar putea spune din literatura universala"

Antonio Lobo Antunes - "Daca vrei sa fii scriitor, cred ca ai nevoie de trei lucruri: orgoliu, pasiune si singuratate. E o meserie ca oricare alta. Problema nu este sa scrii, ci sa scrii tot timpul."

Pana acum Antonio Lobo Antunes a primit peste 20 de premii literare internationale, printre care Marele Premiu Ovidius, decernat in 2003 de uniunea Scriitorilor din Romania.

Numele sau a figurat de mai multe ori pe lista nominalizatilor pentru Premiul Nobel.

"O iubire a lui Swann" - Marcel Proust

"Pana si actul atat de simplu pa care il numim "a vedea o persoana pe care o cunoastem" este, in parte, un act intelectual."

Iubire, fixatii irationale, gelozie, atractii explikabile sau nu, suferinte ce nu pot veni numai din iluzii. Toate aceste trairi sunt exprimate de autorul Marcel Prost, aflat la stadiu de "simplu" observator in acest roman fantastic. Trairi, prezente in felurite nuante ale inaltei societati burgheze franceze din trecut, trairi care insa le regasim cu siguranta in povestile fiecaruia dintre noi.

"Noi umplem aparenta fizica a fiintei pe care o vedem ku toate notiunile pa care le avem despre ea, si in aspectul total pe care nu-l prezentam."

"Personalitatea noastră socială este o creaţie a gindirii celorlalţi."


Pelerinul rus

Testamentul unui fost print, care datorita vietii necrestinesti si a frustrarilor a urmat mai apoi o cala specifica unui pelerin...-fragment din cartea "Pelerinul rus"

"În numele lui Dumnezeu Celui în Treime preaslăvit, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Prea iubitul meu fiu,

Sunt 15 ani de când tu nu l-ai mai văzut pe tatăl tău, dar el, în anonimatul său, se informa uneori despre tine, nutrea faţă de tine o dragoste părintească care-l obligă să-ţi trimită aceste rânduri, pe care le-am scris înainte de a muri, ca să-ţi fie o lecţie folositoare în viaţă.

Ştii cât am suferit din pricina vieţii mele imprudente Şi fără de grijă. Dar nu ştii cât de fericit am fost în neştiuta mea viaţă de pelerin, atunci când mă desfătam de roadele pocăinţei.

Eu mor liniştit la binefăcătorul meu şi totodată al tău, căci binefacerile revărsate asupra tatălui trebuie să-l atingă pe un fiu simţitor. Tu să-i arăţi recunoştinţă, aşa cum vei putea.

Lăsându-ţi binecuvântarea mea părintească, te conjur să-ţi aduci aminte de Dumnezeu, să-ţi păzeşti conştiinţa, să fii cu grijă, cu bunătate şi cu chibzuială. Cu subalternii tăi să te porţi cu cât mai multă bunăvoinţă, cu dragoste; pe săraci şi pe pelerini să nu-i dispreţuieşti, ţinând seama că tatăl tău muribund şi-a căpătat liniştea şi pacea sufletului său chinuit în viaţa de pelerin.

Chemând harul lui Dumnezeu asupra ta, îmi închid ochii liniştit, cu nădejdea vieţii veşnice, din mila lui Iisus Hristos, Mântuitorul oamenilor.

Al tău tată…"

Elevul Dima dintr-a saptea - de Mihail Drumeş


"Cand iubesti, esti serios fara sa vrei, caci durerea nu rade"

,,Mă gândesc întruna la dragoste şi caut din cărţile pe care le citesc să-mi fac o idee desluşită despre ea. Vreau să ştiu în ce constă mirajul iubirii, cum se provoacă iubirea şi ce trebuie să faci ca să fii iubit?"

“Anatole France insa ma incurca. El sustine ca iubirea traieste din dorinta si se hraneste cu minciuni. Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca… Nu pricep.Cum vine asta?”


Romanul Elevul Dima dintr-a saptea, imprumuta retorica si recuzita genului literar specific secolului XIX, din care ies in evindenta ecouri atat din romanele lui Jules Verne kat si din cartile lui Caragiale.

Ideea principala este ca, desi personajul central, elevul Dima, reuseste sa-si creeze o lume a sa, crezand ku toata puterea si vointa sa ca poate schimba lumea, decade brusc. Ce poate fi mai rau pentru un tanar sa-si vada aripile universului sau, frante? Dima, prin structura sa, are ceva din trasaturile elevului adolescent dintotdeauna: traieste intens, viseaza, se indragosteste foarte repede, vorbeste maret, prezinta declaratii pasionale, saruta fotografii, cade in genunchi, ameninta ca doreste sa se sinucida, dar care, la sfarsitul cartii, sare peste etapa eroismului adolescentin si devine un om de cariera, cu o meserie profitabila, lokuind in capitala Angliei, desi fusese dat afara din toate scolile satului, urmand ultimile clase la Londra.

J.D. Salinger - De veghe in lanul de secara

"Egiptenii sunt o rasa veche de caucazieni, care lokuiesc intr,una din regiunile din nordul Africii. Africa, dupa cum stim cu totii, e cel mai mare continen in emisfera rasariteana" :))

O carte de 150 de pagini in care nu se intampla absolut nimik, ba chiar te pune pe ganduri daca autorul a trait ku adevarat experienta sau e doar o fictiune. Ceea ce este insa interesant, este capacitatea autorului de a se pune in pielea unui tanar de 17 ani, exprimand in termeni adecvati frustrarile si trairile unui adolescent.

Pe intreg parcursul cartii asteptam, sa se intample ceva, dar cu toate astea nu a fost delok pliktisitaore, pentru ka aveai permanent senzatia ka in orice moment, poate sa apara cinvea din decor care sa schimbe firul actiunii.

Roamnul, este unul constant, fara urcusuri sau coborasuri, fara un punct culminant. Desi cursul actiunilor este monoton, totusi, personajul principal, Holden Caulfield, nu este nici pe departe neinteresant sau plat, din contra, este un personaj chiar extrem de activ, care nu reuseste sa,si gaseasca linistea in niciun moment, fiind intr,o permanenta dorinta de a experimenta ceva nou. Nevoia aceasta de a cauta permanent ceva nou este data si de rutina in care mai toti ne petrecem existenta si in care ne dezvoltam social. Astfel, era o obsedanta revolta in interiorul sau, pentru ca nu putea intelege sau accepta prezenta, de altfel, banala, a rutinei in viata fiekarui om. Imaginatia sa depaseste ratiunea epocii, stranind astfel reactii diverse.


"Enigma lui M."

Se spune ka succesul unui psiholog este procesul prin care prin psihoterapie poate ajunge la filozofie – dar nu si invers. Acest proces se realizeaza numai datorita empatiei, empatie care la psihiatru este mai mult decat necesara, pt ka fara sa simta fata de cel ce sta in fata lui, este ca si kum i-ar lasa pe pacienti pe insula lor.

Cartea ”Enigma lui M” este unica in literatura romana prin tema abordata: cat de profunde pot fi sentimentele de iubire parinteasca, in special atunci cand copilul sufera de autism.

Matei Calinescu isi incepe cartea astfel: “Moartea e inceputul fiecarei biografii, al experientei oricarei vieti”.

Mattehw Calinescu, fiul autorului Matei Calinescu suferea de o boala psihica rara, sindromul Asperger, o forma de autism. Pana la varsta de trei ani, nici parintii si nici educatorii nu s,au putut da seama de sindromul de care suferea, acesta putand fi observat de abia dupa aceasta varsta, cand incepe integrarea sociala a fiekarui kopil.

Cartea a fost scrisa in primavara lui 2003, imediat dupa decesul fulgerator al baiatului sau, in urma unei crize accentuate de epilepsie – nu s-a putut stabili niciodata vreo legatura intre sindromul si epilepsia care l-a dus la moarte. Imediat insemnnand, in primele 40 de zile de dupa deces. Perioada doliului, a imaginii fiului sau si descrierea vietii petrecuta alaturi de acest copil sunt descrise cu o sinceritate si luciditate impresionanta. O experienta tulburatoare, dar cu siguranta, nu negativa. Problema psihica a lui M era aceea ca el nu putea interpreta corect reactiile celorlalti, aceasta fiind una din cele mai importante conditii pentru a putea relationa cu lumea din jur.

In psihologia moderna exista o teorie ce se bazeaza pe principiul intelegerii actiunilor mintii celuilalt (Gnoseologia). Daca un om este in imposibilitatea de a prezenta o parere despre ce gandeste celalala, intr,o anumita imprejurare, atunci si propria sa reactie, nu va fi adecvata. De aceasta “insuficienta” suferea M – astfel fiind prezenta si inadaptarea sa. Astfel ca tu, ca persona aflata in fata cartii lui Calinescu, te punea sa te intrebi cat de aproximativa sau exacta este propria ta teorie despre actiunile celuilalt. Astfel ajungandu.se, probabil, la ceea ce numim noi ascunderile, falsificarile sau impocriziile prezente in societate. O astfel de carte, te face mai tolerant, mai respectuos, atunci kand dorim sa interpretam actiunile, atitudinile si vorbele celuilalt.

M. nu putea concepe minciuna, fie si ca pe o solutie de supravietuire. Sigur, Emauel Kant sustinea ca nu trebuie sa mintim in nicio imprejurare, fie si in situatia in care poti salva un om. Dar acest principiu cere mult prea multa puritate, puritate, care insa persojanul cartii, M., o avea – dar acesta era totusi o “insuficienta” la M?.

Personajul M. a murit la varsta de 25 de ani, in Bloomington – Indiana. Asa cum declara scriitorul, mama lui M, Adriana si,a indeplinit rolul de “supra-mama”, singurul rol pe care ti,l poti asuma intr,o astfel de situatie vis-a-vis de propriul tau copil. Numai datorita acestei atitudini, izvorata dincolo de datorie de mama, a putut M. sa evolueze la scoala. Este bine - cunoscut ca se creeaza un semntiment de atasament parinti-copii mult mai intens, atunci cand copilul sufera de o boala, si mai ales una ca aceasta. In carte este descrisa si atitudinea societatii din orasul respectiv, o societate care se poate spune ka iubea acest baiat. In ciuda acestei barieri, ce,l separa de lume, avea totusi prieteni.

Tatal sau se intreaba intr,unul din capitolele sale: “Ce e fericirea? O fi fost el fericit? Nu este imposibil sa nu fi fost fericit.” (n.r. fiul sau). Poate cel mai interesant amanunt din aceasta carte este faptul ca M. credea in Dumnezeu, fara indoieli, avand o certitudine calma ca va merge in cer.

Matei Calinescu a ales sa scrie aceasta carte in limba romana, desi traia din 1973 in Indiana, iar intreaga viata a fiului sau s-a parcurs pe taramuri americane. Probabil ca a dorit ca societatea romaneasca sa aiba un exemplu de moderatie, un indemn la toleranta si respectul fata de celalat, lucruri care in Romania, vis-a-vis de copii, tineri sau adulti cu grave probleme, lipsesc in totalitate, chiar si akum dupa 6 ani de la aparitia acestei carti. Desigur, nu admit ca lumea sa se schimbe in urma unei carti, dar suntem toti responsabili de evolutie, indiferent de forma ei.

Publicitatea de pe micul ecran


"Traim intr-o lume cu 1000 de posibilitati", "sau niciuna", "o lume in care am ajuns sa uitam" "cine suntem". "

"Trebuie sa incepem cu noi", "sa redescoperim ce-i al nostru": "valorile", "traditia", "cartile cu care am crescut", "care trebuie sa fie in fiecare casa", "pe care trebuie sa le dam mai departe".

"Nu uita niciodata asta": "Citeste!"

reclama pentru colectia "Biblioteca pentru toti" relizata de Jurnalul National

ganduri,,


De doua zile citesc o carte,,,a carui titlu probabil o sa va puna imaginatia la incercare,,,Heimat und Hölle. Jüdisches Leben in Europa durch zwei Jahrtausende" - "Caminul si infernul. Viata evreilor din Europa in doua milenii "

Citind din carte mi,au atras atentia aceste randuri, randuri kare intamplator le mai auzisem, prin liceu, de la profesoara noastra de latina, D.na Rogojina.

"Achte auf deine Gedanken, Ai grija de gandurile tale,
denn sie werden Worte. caci ele vor deveni cuvinte.
Achte auf deine Worte, Ai grija de cuvintele tale,
denn sie werden Handlungen. caci ele vor deveni fapte.

Achte auf deine Handlungen, Ai grija la faptele tale,
denn sie werden Gewohnheiten. caci ele vor deveni obiceiuri.

Achte auf deine Gewohnheiten, Ai grija la obiceiurile tale,
denn sie werden dein Character. caci ele vor forma carcterul.

Achte auf deinen Charakter, Ai grija de caracterul tau,
denn er wird dein Schicksal." caci el iti va descrie destinul.
- Talmud

Cred ca citatul spune tot...

"Talmudul este o compilaţie a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârşitul secolului V e.n. Opiniile docte enunţate în Talmud tratează toate aspectele vieţii umane prin perspectiva normativă a iudaismului.Caracterul textului talmudic este foarte complex. Talmudul este o compilaţie incertă, nesistematică şi imprevizibilă, compusă din versete din Tora şi din întreaga Biblie, opinii ale participanţilor la dialoguri, alături de poveşti, legende şi mituri. Subiectele tratate au tangenţă cu toate aspectele existenţei umane şi sociale, prin perspectiva axiomatică a supremaţiei insuperabile invocate pentru Tora. Textul talmudic nu este clar sau uniform. În principiu, textul diferitelor straturi ale Tamudului este scris în ebraică cu un ingredient în limba arameică, la care se adaugă frecvent numeroşi termeni foarte rari din latină, greacă, persană şi mai ales, ebraică"

"(Tora cuprinde primele 5 cărţi ale lui Moise adică primele 5 capitole ale Bibliei ebraice, cunoscute şi sub numele de Pentateuh)."

- sursa: traiasca Wikipedia!!!

"Sindromul de panică în Oraşul Luminilor" - de Matei Visniec


"Sunt omul care trăieşte între două culturi, între două sensibilităţi, care are rădăcinile în România şi aripile în Franţa" - Matei Visniec

Nascut la 29 Ianuarie 1956, in Bucovina, la Radauti (oras ce este prezentat de insusi scriitorul ka fiind "un fabulos taiat in doua", cu tot cu cimitir, de o cale ferata, ce reprezinta pentru M. Visniec, axa de simterie a universului - (nota: "Cafeneaua Pas-Parol")), Matei Visniec este un dramaturg si poet, ce isi desfasoara activitatea in prezent in Franta. A studiat filozofia si istoria la Universitatea din Bucuresti si a fost colaborator al revistei "Cenaclul de Luni", coordonat de profesorul Nicolae Manolescu. (Wiki + Hotnews)

Matei Visniec, dramaturgul ar spune oricine, ei bine nu, prozatorul. Dupa 25 de ani Matei Visniec revine cu un al-2-lea roman, care marcheaza bilantul vietii sale petrecuta intr,o permanenta pendulare intre Franta si Romania. In ultimii 20 de ani, Matei Visniec a scris in Franceza. A simtit insa nevoia akum sa se intoarca acasa, prin acasa intelegand limba romana. Asa s,a nascut ultimul sau roman: "Sindromul de panica in Orasul Luminilor", considerat cel mai bun roman optzecist..

MV: "Acest roman incheie, oarecum, o etapa din viata mea, pt ca imi dau seama ka mi,am trait jumatate din viata mea de adult in Romania si jumatate din viata mea de adult in Franta si in acelasi timp e povestea unor scriitori ratati la Paris, care se razbuna, care se revolta si in acelasi timp este imaginea acestor milionae de carti moarte care incep sa se adune in jurul nostru, pentru ca in fiecare librarie in care intram, sunt carti care nu vor fi citite niciodata."

Matei Visniec, cel mai jucat dramaturg roman in viata, traieste la Paris. In 1987 a fugit din Romania comunista unde piesele sale erau interzise. Astazi in era mondializarii, el crede ka altele sunt pericolele care ameninta literatura.

MV: "Fenomenul editorial din ultimii ani este absolut aberant. Ganditi.va ka in Franta, de pilda, apar 800 de romane noi, 800 de romane. Cate romane poate citi un om? El trebuie sa aibe niste criterii. Care sunt criteriile lui? - Publicitatea".

La 53 de ani, Matei Visniec a ajuns in manulalele scolare, prin piesa de teatru: "Ultimul Godot". Se declara un refelxiv, pasionat de arta ceaiului si crede ka un scriitor trebuie sa,si pastreze intotdeauna luciditatea.

MV: "Am impresia ka uneori am trait doua vieti: in doua limbi, in doua tari, in doua culturi diferite. Sunt intr,un moment, asa, ciudat al vietii mele, nici nu mai stiu aproape bine unde sunt. Sunt la o frontiera de fapt, merg pe marginea unei frontiere intre doua culturi, si am o privire si in stanga si in dreapta destul de ampla. "

Literatura ca atelier

Atelierul de literatura initiat de Constantin Baluta si Octavian Soviany incearca sa fie altceva decat un cenaclu literar. Importanta este exprimarea libera a imaginatiei. Participantii pot fi adolescenti, tineri sau chiar persoane de varsta a 3.a. Este un atelier la care se scrie din plin, dar se si critica. Prin exercitii succesive va fi testata actualitatea unor formule poetice traditionale, dar se vor experimenta si modalitati poetice contemporane de genul cvasiliteraturii.

Octavian Soviany - scriitor: "Acesta nu este un cenaclu, este pur si simplu un atelier unde se va scrie mult si se va vorbi putin si daca lukrurile vor merge bine, vom incerca sa finalizam acest proiect printr,o antologie si poate ka vom reusi sa impunem doua - trei nume in poezia foarte tanara. Daca vom reusi, acest lucru, va fi minunat."

Constantin Abaluta - scriitor: "Poemele care se scriu in acelasi spatiu cu aceeasi motivatie: se recita mai intii niste poeme, se pune muzika, au ceva din viata, au ceva foarte viu."

La atelier vor veni scriitori tineri, dar si consacrati, care le vor impartasi participantilor experientelor lor literare.

locatia: biblioteca Ion Creanga

Omul şi marea

de Octavian Soviany

"Om liber, tu şi marea veţi fi de-a pururi fraţi!

Oglinda ta e marea, iar firea-ţi, nu odată,

Îşi află chip şi seamăn în hula zbuciumată

Ce-ascunde, ca şi tine, abisuri fără saţ.

Imaginea-ţi răsfrântă-n adîncuri te îmbie

S-o-mbrăţişezi cu braţul şi sufletul flămând,

Iar inima ta uită de sine ascultând

Acest suspin sălbatic, precum o vijelie.

Ştiţi să tăceţi şi-n neguri să vă ascundeţi ştiţi:

Tu, omule, ai hăuri şi taine nepătrunse,

Tu, mare, -ţi aperi straşnic comorile ascunse,

Atât sunteţi de tainici şi atât vă pizmuiţi.

Şi totuşi iată veacuri de când, cu-nverşunare,

Voi duceţi, om şi mare, un necurmat război,

Atât iubiţi măcelul şi moartea amândoi,

O, voi eterni potrivnici, o fraţi fără cruţare."

World Digital Library (WDL)


http://www.wdl.org/en/

Initiativa lansarii noului site apartine directorului bibliotecii congresului britanik, James H. Billington, fost profesor de istorie la Universitatea din Harward. Sprijinita de UNESCO si de alte 30 de institutii partenere, noua biblioteca digitala urmareste crearea unei antologii a marilor documtente din diferite culturi ale lumii si accesul liber si universal la patrimoniul cultural al umanitatii. pentru moment, sitel bibliotecii nu ofera insa decat circa 1200 de documente. Serviciile de cautare si navigare sunt propuse in 7 limbi: engleza, araba, franceza, chineza, spaniola, rusa si portugheza, dar continuturile textelor sunt accesibile in peste 40 de limbi diferite. Documente sunt clasate pe regiuni ale lumii dar si pe perioade, teme, sau tipuri de elemente, manuscrise, carti, filme sau harti. Site.ul este gazduit de biblioteca congresului amrikan, institutie care asigura si mentenenta sa contra unui cost care nu este precizat. Proiectul nu este in competitie cu alte biblioteci deja existente cum ar fi cea europeana, online sau google search, afirma creatorii bibliotecii digitale mondiale, aceasta fiind foarte selectiva, fata de ceea ce se propunea pana akum.

"Sperăm ca acest proiect să ajungă o platformă care să promoveze diversitatea culturală şi să răspundă nevoilor educaţionale, într-o lume care este orientată în prezent către conţinut mediatic facil" - John Van Oudenaren, directorul proiectului.

Lansarea bibliotecii s.a facut pe 21 apr 2009 la Paris