twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF

2 luni...

ultimile 2 luni de stat in NB,,,

ultima perioada de absoluta libertate...

ultima perioada de zbor absolut in propriile-mi idei, ganduri, meditatii :P, melancolii, vise...fara nicio perturbare exterioara...

utimile 2 luni din viata mea fara stresul de zi cu zi...

ultima perioada in care-mi pot organiza programul in voie...

ultima perioada in care viata mea nu va depinde de nimeni si de nimik, decat de mine...

ultima perioada in care nu voi fi condusa...

cea mai linistita etapa a vietii mele se scurge pe un drum care nu va mai exista niciodata pentru mine...


stiu ca din aprilie va incepe nebunia si in viata mea, vor incepe marile probleme, altfel spus voi intra in acel cerc al vietii din care nu mai iesi decat atunci cand ajungi la Capatul Marelui Drum...ce va fi?cum va fi? nu stiu! Insa ceea ce stiu de acum, este ca nu imi voi urma inima si sufletul (care sunt masi presus de orice), ci, ca voi toti, voi renunta la bucuria de a-mi trai viata asa cum mi-as dori, in detrimentul unor nenorociti de bani...:(

Stiu ca voi plati pentru ca aleg banii,,,stiu,,, :( ...iar asta se vede in jurul meu, toti "platesc scump" pentru ca au ales banii...Stiu ca ei nu-mi vor aduce fericirea care as avea-o intr-un centru de voluntariat, unde ai putea sa pui o mana de ajutor la zambetul unui copil trist, nefericit...

Eu am renuntat la visul meu....

se intampla si in Germania,,,

Ieri ma duc eu in Mall si dupa ce termin de vizionat ce era, decid sa-mi iau ceva de baut. Ma duc la raionul cu sucuri naturale. Eram destul de "drogata" de la fizica si functionam cam in reluare. Astfel ca atunci cand am comandat, am vorbit destul de incet. Efectiv, imi era greu sa pronunt ceva in germana sau engleza. Si cu chin ii zic: "orange juice". Aia ma intreaba de vreo 2 ori ce??,,ii repet, dar la fel de incet ca nu aveam forta ca sa vorbesc mai tare. Ma intreaba in cel fel de pahare vreau: mediu sau mare. Am rugat-o sa-mi arate cum sunt pahare, sa stiu si eu ce inseamna mare sau mediu. Evident ca mai intai imi arata pe ala mare, care era imens!!! si apoi ii zic sa-mi arate pe ala mai mic, la care ea imi zice: "pai asta e ala mare". Si i-am spus ca stiu si ca doresc sa-mi arate paharul mediu. Mi-l arata, ii zic ok, vreau mediu.

Buuuun. In timp ce se prepara sucul, bate la casa bonul. Era 2€30centi. Ii dau 10€ si apoi imi da rest inapoi 7€. Ii bag in buzunar, desi mi se parea mie ca sunt cam putine monezi. Iau bonu, ma uit de sus in jos, de jos in sus, de la stg la dr, fata verso si nimic, nu era nicio suprataxa ascunsa. Aici se mai poarta smecheria gen: pe meniu scrie ceva si cand iti da bonul te trzesti ca e mai mult. Daca ceri socoteala iti indreapta ochii spre un anunt, mic, mai mult ascuns decat la vedere, ca fiecare produs are o suprataxa. Deobicei valoarea ei este cam intre 20-30 centi. Daca e mai mult, deja e o problema.

Ma uit in stang si in dreapta, sa vad daca nu e vreun afis ceva, nu era nimic. Eu insa fiind si extrem de obosita si de abia gandeam, 100 de ani mi-a trebuit sa socotesc, dar cum o dadeam si o intorceam tot imi iesea ca trebuia sa-mi dea rest 7€70 centi. Eu nici neavand incredere mai deloc in mine mi-era asa o frica sa-i zic ceva, sanu ma ia pe sus ceva gen: "pai Domnisoara, nu vedeti ca...", adica no, ieri, aproape ca daca imi ziceai ca 2+2 = 5 te credeam pe cuvant. Dar nu! Am zis! nu tre s-o las sa ma fraiereasca, a vazut ea ca-s straina, si ff timida, si fricoasa (ca atunci cand cedez fizic, sunt ca un nou nascut care nu stie ce cauta pe pamant si ce tre sa faca sau sa zica,,,si care face actiuni din astea banale: cumparaturi, vorbit, etc pentru prima data in viata!).

Iau bonul si ma indrept spre ea, ii-l si ii spun: "uite, atat scrie aici, atat am primit. Ceva nu-mi iese mie". La care ea, foarte sictirita, ba chiar ofensata!! se duce la casa si imi tranteste 70centi pe masa, de parca eram un cersator care o pisasem la cap sa-mi dea si mie un ban de paine. Pai dupa o faza din asta iti mai vine alta data sa-ti ceri drepturile?, daca persoana respectiva, care a gresit, efectiv te umileste.

In fine, am luat banii si am plecat, oricum nu as fi avut forta sa ripostez. Poate ca daca eram "vie" ii ziceam vreo 2 si pe germana, dar in special si in romana :D

Asta fiind in contrast cu o alta faza, ce s-a petrecut cu vreo 3 zile in urma in timp ce stateam la coada la Kaufland. Tinerii de dinainte dupa ce au platit, nu si-au mai luat restul de 2centi!!! Caserita nu a vazut momentul cand au plecat, si cand se intoarce sa dea restul si nu-i vede in fata ei, se uita dupa ei, se ridica si fuge dupa ei sa le dea 2 centi!!!!!!!!!!

Pam-pam

27 ian 1945 - Auschwitz

Miercuri, intega zi, la TV, si anume pe postul german RTL, a fost dedicata numai tragediilor de la Auschwitz.

La 27 ianuarie 1945, armata sovietica intra in lagarul de la Auschwitz si punea capat unei crime in masa, in care au murit un milion si jumatate de oameni, majoritatea evrei. Putini dintre cei care au ajuns la Auschwitz au supravietuit, dar toti au fost marcati de suferinta prin care au trecut.

S-a vorbit mult despre grozavia aceasta, cu totul si cu totul in afara a ceea ce inseamna umanul. S-a insistat foarte mult pe ideologia ca toti oamenii trebuie sa actioneze, pentru ca Fabrica de moarte impusa la Auschwitz - Holocaustul in general, sa nu se uite si sa nu se mai repete niciodata.

Auschwitz este asociat cu asasinarea in masa, cu uciderea programata si cu tentativa de a elimina din istorie un intreg popor.

Intr-un discurs sustinut in fata Bundestag-ului (Parlamentul Germaniei), presedintele israelului, Shimon Peres a evocat drama personala, in care bunicul sau a fost ars de viu de nazisti.

La Vatican, Papa Benedict al 16-lea a reamintit durerea crimelor sangeroase comise in lagarele de exterminare naziste.

In 2005, Organizatia Natiunilor Unite a decis ca 27 ianuarie sa fie desemnata Ziua Nationala a Holocaustului, pentru ca generatiile viitoare sa nu uite oroarea si drama celor ucisi in lagarele naziste.

Cea mai importanta lectie pentru noi toti este ca niciodata o ideologie rasista sau o doctrina a superioritatii rasiale, niciodata invocarea unui Dumnezeu sa nu mai permita persecutarea, uciderea sau plasarea mai presus de lege.

- sursa poza:

- interesant de citit:

Unirea Principatelor Romane: Moldova si Tara Romaneasca (Mica Unire)


Alexandru Ioan Cuza este ales cu mare entuziasm domn al Moldovei, Partida Nationala din Tara Romaneasca incercand Unirea, dorea cu tot dinadinsul inscaunarea lui Cuza si la Bucuresti. Aici insa adunarea din Muntenia, il avea ca drept favorit pe Gheorghe Bibescu. Pentru a obtine alegerea lui Cuza, Partida Nationala a recurs la ajutorul multimii. 30 de mii de oameni s-au strans in dealul Mitropoliei. Intre ei erau tabacari, meseriasi, negustori, tarani din satele judetelor limitrofe Ilfov si Dambovita, precum si elevi ai claselor superioare.

In multimea aflata pe Dealul Mitropolei se aflau si multi macelari. O parte dintre ei, au intrat in Sala Adunarii, ascutindu-si amenintator cutitele. Dupa acel moment, pana si deputatii care se opuneau lui Cuza au votat un unanimitate pentru el.

La 24 ianuarie 1859, spun istoricii vremii, Unirea s-a realizat cu ajutorul macelarilor. Datorita lor s-a implinit Unirea Principatelor. Pana a se ajunge la propunerea lui Cuza drept domn al Tarii Romanesti, s-a discutat insa mult in lumea politica a vremii - s-a discutat si mai ales s-a negociat, ca si in zilele noastre de altfel.

Intr-un salon al Hotelului Concordia din capitala, s-a hotarat in fapt unirea efectiva a Moldovei cu Tara Romaneasca. Aici s-a decis dubla alegere a lui Cuza in calitate de Domn al Tarii Romanesti si al Moldovei.

Din istoria noptii care a condus la Mica Unire a ramas o inscriptie comemorativa si o cladire care sta sa cada sufocata de gunoaie!

prima cafea...

ieri,,,conform legendei ca, virgula :)), cafeaua te trezeste de dimineata, m-am dus la Kaufland sa-mi cumpar cafea (eu oricum urasc cafea pentru ca e ff amara si s-o indulcesc asa ca prostu, mi se pare o tampenie - mai bine nu mai beau, decat sa-i bag indulcitor). Mi-am cumparat ceva autohton, nevermind firma.

Azi dim, pe la 4 ma scol eu "voiasa" si imi pun ibricul la incalzit...apoi o lingurita de cafea. In tot timpul asta imi imaginam: "sa vezi ce speedy o sa fiu, un fel de Duracell". Deja ma vedeam trecand munti, ape, campii, zburand de voiosie ca un fluturas, (incercand sa observe fenomenele fizice de pe intregul pamant).

In fine, imi pun in canita, super incantata de ideea mea geniala :P.

O beau, si astept 10 min, 15 min, 30 de min sa.si faca efectul,,si nimic, frate, deci nimic!!!

Oi fi gresit in "reteta" ceva? nu cred, macar atat cred si eu ca stiu sa fac: o cafea: la o cescuta cu apa fiarta, o lingurita cu varf de cafea...

Pana la urma tot alergatul prin camera m-a trezit de tot...si pentru ce? pentru ce? pentru fizica:((

Da nu ma las, maine mai incerc iar o cafea, de data asta insa cu o lingurita si jumatate :D

merserii de baza!

Noile tipuri de meserii ce au tecut de toate comisiile, cica de specialitate, si care in urmatoarele zile vor aparea in Monitorul Oficial:

"măţar"
"coafor"
"pizzar"
"ranger"
"figurant"
"diskjoker"
"fotocopist"
"discotecar"
"telebanker"
"aglomeratorist"
"aburitor textile"
"combainer agricol"
"nursa de psihiatrie"
"manipulant cutter plotter"

Munca este bratara de aur - cu astfel de meserii!!

colectia Mama si tata:

nu de haine,,

Mama zicea la parintii ei: "MIMI" si "TITI"
Tata zicea la parintii lui: "MACHE" si "TACHE"
Eu zic alor mei: "MAMI/MAMICU" si "TATICU"
Andreea zice alor ei: "MICA" si "TATI"


ar fi funny sa mai aud si alte derivate a cuvintelor: "Mama" si "Tata"...pacat ca la un mom dat nu o sa mai avem pe cine sa strigam astfel, so...profitati, bucurati-va si realizati atunci cand va strigati parintii cat de frumoase sunt formele astea derivate!

Miau!

un inger,,,

intr-o zi, mi-a venit un gand, o dorinta...si chiar daca n-o pot indeplini, ea ramane acolo, intr-un colt, parasit de ceea ce contiinta decide sa fac.

Imi imaginam ca mi-as dori sa fiu un inger, un inger care sa penduleze intre existenta lui Agnes si a lui M.E., pentru ca sufletul meu doreste sa se hraneasca cu implicarea in viata lor. Nu as vrea sa ocup timpul lor, nu as vrea sa stie despre mine ca "vin", ci sa pot sa rezolv tot ce in familia lor nu reusesc sa faca!

Cand i-am zis acum un an lui Agnes, a inceput sa rada - spunandu-mi ca e foarte interesant modul cum am privit lucrurile. Iar M.E a reactionat astfel: "un mod plastic de a vedea viata"! - doar ca am ramas cu cuvintele, atat...

Si acum vreau sa fiu acel inger....

te retragi sau ramai pe front?

Un omuletz (M.E) intra in viata ta si timp de 4 ani jumate este calauzitorul tau, este omul care a miscat odata cu tine si muntii, este omul care te-a slefuit, te-a facut ucenicul tau - toate astea fara nicio recompensa inapoiata..

Cand insa datorita unor situatii independente de vointa oricaria, conditia omuletzului se schimba. el devinind o total alta persoana, cu o total alta identitate, cu alte prioritati, alte principii, alte idei,,,,ce faci? te retragi sau ramai pe front...

ramai pe front - ca sa ce? daca nu ai posibilitatea decat sa fii un spectator fara sa lupti de partea lui. Ramai sa suferi? Suferinta insa are doua taisuri: poti suferi in tacere, dar cea mai probabila impresie este aceea ca celalalt, nestiind ca tu suferi, ajunge sa aiba impresia ca iti vezi mai departe de drumul tau, de existenta ta....Sau poti sa suferi "zgomotos", dar apoi poti fi criticat:"de ce iti arati suferinta? - in loc sa protejezi persoana de langa, tu dimpotriva, cu suferinta pe care o arati, o ingropi mai mult in deznadejde...."

te retragi de pe front - scapi de o suferinta indelungata...insa poti fi judecat: "ai plecat cand mi-a fost mai greu" sau poti ramane cu constiinta incarcata: "Am plecat cand i-a fost mai greu"
Da! ma retrag pentru ca oricum, varsta, conditia sociala, viata, nu-mi permite sa ajut! ba mai mult, stiu ca atunci cand toate de mai sus le voi realiza, tot incatusata raman la maini de catre M.E....




20 ian 2010, Neubrandenburg

si la mine e zapada,,nu numa la voi..SAC! :P

fusai prin parc un pic,,ca dupa atata fizica simti ca-ti iese fum din cap :D ..si facui poze ca deh, e ultima mea iarna in Nebrandenburg, sa cinstim cum se cuvine :P























mai faceam, doar ca m-a lasat bateria :D






Spanzuratoarea :D

Heizölrückstoßabdämpfung

- nu pot sa va zic traducerea, decat ca este luat din domeniul chimiei, de fapt e o aparatura,,




E considerat ca fiind un cuvant de lungime medie,,,si ce e mai interesant, este ca nicio litera din cuvantul asta nu se repeta!!!

E bun cuvantul pentru spanzuratoare >:)

Needs to find a new adventure!

eh,,

se apropie sfarsitul capitoului Neubrandenburg si ma pregatesc asiduu pentru concluziile ce le voi prezenta dupa fix (nicio zi in plus nicio zi in minus) 2 ani juma de Neubrandenburg... (1 oct 2007 - 31 martie 2010)...pana atunci fizica si economia bat la portile raiului meu :))

Needs to find a new adventure!


Rusinika!!!

Departe de a jigni pe cineva sau de a infatisa cat de desteapta is, cine ma cunoaste stie ca am limitele bine infipte in constiinta mea!

Rusinika!! cui? rusinika la 2 persoane: profa de germana si o colega de la curs! de ce?

Spre sfarsitul cursului de germ, profa ne da un text si sa-l interpretam. Era cam de o pagina. Si tot citind imi dau seama ca textul il stiam de undeva,,,si tot cititnd, rand dupa rand, imi pica fisa, era din "Razboi si pace". Ma trezesc eu sa zic ca pasajul e din cartea respectiva. Si profa ma aproba: "da, Razboi si Pace de Kafka". Imi pica mie cam greu "Kafka", dar cum sunt o fire destul de timida si fara incredere in mine, mi-au trebuit vreo 20 de sec ca sa prind curaj si sa afirm ca autorul este Tolstoi. Ea continua sa ma contrazica, nesigura pe ea...eu in continuare, devenisem din ce in ce mai sigura pe mine, si i-am spus: "cu certitudine acesta este autorul".

Eu is de parere, bai, daca nu esti sigur, baga o fisa, daca nesiguranta ta continua, TACI!!!!! sa nu gafezi mai rau.

Exact asa a facut ea: intrebator afirma: "Ana Karenina este scrisa de Kafka, iar cartile au acelasi autor -> Razboi si Pace e scris tot de Kafka!"

Da! Corect! autorul este acelasi! Dar este vorba despre Tolstoi.

colega-mea mai imbarliga ceva cu Dostoiewski, dar nu am bagat,o in seama, macar ea a facut o singura afirmatie si apoi a tacut.

De ce zic "RUSINIKA"? pentru ca:
- amandoua au terminat facultatea de litere, una in Germania, cealalta in Polonia!!!!!!!

intamplarea de azi imi aduce aminte de o discutie pe care am avut-o cu Alina, inainte ca ea sa se intoarca la studii in Viena. Vorbind noi despre ce lecturi a mai facut, comentand anumite personaje si pareri cu privire la unele carti, imi spune la un mom dat: "da, Elena, ai vazut ca strainii (n.r. nemti si austrieci) citesc foarte mult prin autobuze, tramvaie, metrouri?, dar ai vazut ca citesc numai beletristica a unor autori autohtoni sau de care nu s-a auzit mai deloc? si ca daca ii intrebi de autori celebri (cum ar fi in cauza: Tolstoi, Kafka) se uita la tine de parca ai fi picat din luna!".

Mda...suntem cinsiderati inculti, romanii,,,nu, fratilor, suntem o populatie foarte culta!!!! stim si invatatm mult mai multe decat fraierii din V!!! Ei nu citesc decat ceea ce trebuie pentru scoala, ei nu cunosc nicio limba straina (putini stiu engleza, ca sa nu mai vb de franceza)...

"Parfumul" - Patrick Süskind

Aventura "Povestea unei crime". Tot auzisem de cartea aceasta, dar nu am avut curiozitatea s-o iau in mana pentru ca stiam ca actiunea se petrece in Franta secolului al 18-lea. Ce imi puteam imagina mai mult decat niste crime si apoi o spanzurare a autorului!! nimic spectaculos!

Insa, de cand m-am mutat aici in camin, pe una din usile exterioare din compartimentul meu, tot vedeam un poster imens (v. imag) cu reclama la ecranizarea acestei carti. De 2 ani, de cateva ori pe zi, tot vad posterul respectiv, care de altfel te atrage.

Joi ma decid: gata, ma duc la librarie, si oricat o costa, ma apuc s-o citesc (mai ales ca nu sunt o adepta a vizionarii ecranizarilor dupa diferite romane).

Voi scrie mai multe despre carte, mai multe decat scriu deobicei. In prima parte voi lauda romanul, iar spre sfarsit il voi critica!

Prima parte a cartii, partea interesanta :D

Cum spuneam: actiunea romanului "Parfumul" se desfoasara in secolul al 18-lea, in Franta. Dimensiunea temporala este importanta, pentru ca este perioada in care pedepsele pentru orice infraciune erau foarte aspre, aspect de care autorul cartii, Patrick Süskind s-a agatat, obsesiv apropae, pentru a descrie "spectaculosul" din acea vreme. Spun spectaculos, pentru ca era o mare eliberare si un prilej de bucurie printre cetatenii unui oras cand un rau-faptas era prins, judecat si apoi condamnat la diferite pedepse. Sa nu uitam de pietele speciale, aparute inca din secolul al 17-lea in special in Anglia si Franta, unde, astfel de spectacole, reprezentau de multe ori deliciul publicului, spectacole la care nu lipseau si reprezentantii religei.

Personuajul principal: Jean-Baptiste Grenouille, un copil nascut printre maruntaiele de peste si nedorit de mama sa, era al 5.lea nascut (ceilalti 4 frati murind toti la nastere). Datorita scancetului copilului, mama a fost gasita cand tocmai voia sa fuga de langa copil, astfel ca a fost condamnata la moarte prin spanzurare. De aici, viata copilului devine din ce in ce mai dificila.

Doicile care trebuiau sa aibe grija de el, nu-l doreau, era permanent mutat de la o cresa la alta. Era batut, tinut flamand, alaturi de alti copii orfani. La 15 ani a fost vandult de o doica, la un centru de pescarie, pentru a munci ca sclav. De indata ce femeia a primit banii pentru tanar, acesta a fost ucisa de unul din muncotri, pentru a-i fura banii.

Era un copil cu probleme in exprimare, usor retard si cu un mers greoi. Avea insa un simt incredibil al mirosului. Singurul lui scop in viata era sa afle cum poate crea formula ca sa poata conserva orice fel de miros: de la mirosul de flori, la cel al pamantului, alamei, portelanului, granelor, pieilor, mancarii sau chiar al omului.

Dintr-o intamplare, este trimis sa duca peste la un conte, celebru parfumier din Paris. Din momentul in care intra in casa acestuia, il fascineaza pe maestrul parfumurilor pariziene, incepand sa desluseasca cu o exactitate incredibila componenta parfumurilor. Astfel, ramane pentru o perioada de cativa ani, ucenucul acestuia. Aici, invata, cu o pasiune nemaintalnita, tainele prafumurilor. Aici isi pune pentru prima data intrebarea: daca poate sau nu sa pastreze mirosurile de femeie, din care sa poata crea "Parfumul perfect". Jean-Baptiste Grenouille nu avea capacitatea de a vedea frumusetea fizica a femeii, el putea insa percepe mirosu acesteia, miros, care mai apoi, devenea pasional pentru el.

Viata sa devine o lunga calatorie pentru a duce la bun sfarsit planul: acela de a crea un parfum prin conservarea mirosului unei femei...

Astfel, afla despre un unic oras din Franta, Burgundia, in care puteau fi invatate tehnicile de conservare, care pot fi sursele parfumului perfect.

Decis sa plece, isi anunta maestrul de intentia sa. Maestrul, dezamagit de decizia acestuia, il roaga sa-i mai scrie 100 de formule pentru diferite parfumuri - era de fapt, un nijloc de vinderea a ucenicului, era plata pe care o platea tanarul, pentru a putea pleca.

In nopatea urmatoare plecarii orafnului din oras, cladirea in care locuia maestrul se prabuseste datorita unei explozii.

In sfarsit, ajuns in noul oras, ce avea sa-i deschida tainele spre atot-cunoasterea mirosurilor, incepe sa-si urmeze planul, si anume, conservarea mirosului de femeie si transofrmarea acestuia in parfum. Cum se deruleaza insa actiunea? prin omorarea sistematica a 25 de femei, introducerea lor in hormol, amestecarea cu alte substante, ulterior, lichidul scurs de pe femei, era preluat cu o ustensila speciala si introdus in borcane, in care erau mai departe tratate. Victimile, erau toate numai femei superbe, virgine, cu parul lung. Dupa ce erau omarate, erau tunse si dupa ce erau utilizate, erau lasate, dezbracate, prin rauri, pe strazi sau in curtile caselor.

Sigur, este descrisa si zarva, disperarea oamenilor si in special a femeilor din orasul Burgundia. Ajungeau sa poarte toti pistoale! Femeile nu mai erau lasate sa iasa din case, se faceau perchezitii peste perchezitii, defilare permanenta a soldatilor.

Bun, pana aici, toata descrierea copilariei si a crimelor este fascinanta - as fi vrut sa spun ca este cea mai frumoasa carte!

Dar, din momentul asta incepe dezamagirea mea, pentru care ma face sa regret ca am putut citi o astfel de carte.

Ultimul sfert din carte, de fapt ultimile 50 de pag...

Dupa multe urmariri, este prins pe un deal, din imprejurimile orasului. Cand este intrebat de ce a omorat, raspunde doat atat. "Aveam nevoie de ea!". Dupa mai multe luni de inchisoare se decide condamnarea sa la moarte prin spanzurare, inainte insa, urma sa fie batut in public pe un crucifix cu o bata, de 50 de ori, peste membrele inferioare. Este adus in piata. Lumea vanzolata si foarte curioasa sa vada despre cine este vorba. Apare adus intr.o caruta, imbracat in albastru, intr-un costum de conte (????!!!!)(pana in ziua aceea, purta numai haine foare saracacioase si permanent murdare). Lumea, mirata, spune ca nu se poate sa fie el.

Si acum marea aiureala!!!!

Este adus pe podium, ii se arata crucifixul pe care trebuie sa se aseze. Isi scoate batista din haina, o imbiba cu parfum. O flutura in fata oamenilor, care, imbatati de mireasma parfumului, incep sa se sarute intre ei, fie barbat, fie femei, preotii si ei intre ei, apoi se dezbraca nud si se creeaza un fel de "Cetate a Sodomei si Gomorei". Il vedeau pe acest om ca un inger, parfumul care-l crease si-l raspandinse, le dadea impresia ca acesta este un trimis de a lui Dumnezeu, ca numai un om, cu puteri sfante, numai un inger, ar putea crea un astfel de miros.

Este eliberat.... (????!!!!)

Ar fi putut sa ajuga sa i se sarute picioarele de catre rege, pentru creatia sa, ar fi putut sa devina un boier,,,dar nu...

Trecand zile si nopti, realizeaza ca odata ce si-a atins scopul si nefiind capabil sa-si creeze un alt ideal, incepe sa-l obsedeze ideea ca nu se putea mirosi pe sine. Atunci decide sa revina in Paris, in cartierul sau natal, pentru a muri.

Ajuns in Grasse (Paris), cand trece de cupola, ce reperezenta intrarea in fiecare orasel, isi toarna ultimile picaturi din "Parfumul perfect". Oamenii ce se aflau pe strada, se simt si ei vrajiti, si consideradu-l un inger, se napustesc peste el, cu dorinta de a lua fiecare din ei, ceva din "inger", fie o pana, fie o aripa, fie o scantele din flacara sa minunata. "II sfasiara vesmintele parul, pielea de pe trup, ii patrunsera carnea cu coltii si ghearele, il napadira ca niste hiene". Apoi au folosit topoarele si pumnalele, cu care-l despicara si ii zdrobira oasele. Intr-o jumatate de ora, Jean-Baptiste, disparu de pe fata pamantului, fiind mancat de "canibali". Canibalii, treziti din aceasta "betie", constienti de fapta lor, nu simteau niciun sentiment de frustrare, ba dimpotriva o usurare ciudata, neomeneasca, o eliberare, o bucurie! (????!!!!)


Femeile ucise, fusesera in sfarsit razbunate!

Cartea este inspirata dintr-o poveste reala, doar ca acest criminal in serie, Jean-Baptiste Grenouille, a fost dat uitarii, pentru ca reprezenta o pata neagra pe lungul drum al celebritatii parfumurilor frantuzesti!

Pentru cine este curios, cartea este disponibila in format digital pe site-ul:


un Momo printe atatia Momo...

din Jurnalul unui trecator...

undeva, intr-un colt de lume m-am ascuns si mi,am imaginat o poveste...acum 3 ani...

eu si Momo,,,

27 feb, ziua lui Momo, un copil oarecare...o zi speciala, dar numai pentru Momo. Ca deobicei, am facut cativa pasi pana la gara, ca sa vada cum merg trenurile. Este cea mai mare bucurie pe care i-o poti face lui Momo. Acolo, oamenii vin cu povestile lor, altii suie in trenuri, cu alte povesti si astfel de fapt, imrepsia este ca nu oamenii trec unii pe langa altii, ci povestile fiecaruia dintre ei, se deplaseaza agale sau in goana, fara insa sa stie una de cealalta...Erau multi oameni in gara, ne impingeau, erau grabiti si alergau cu bagajele in mana. Doream sa strig: "Va rog, opriti-va, opriti-va numai cateva secunde. Nu spuneti nimic, nu va miscati! Va rog, Va implor, Ascultati-ma!". Sigur, m-ar fi vazut ca o nebuna - dar incotro sa strig? Multumesc lui Momo ca mi-a oprit disperarea printr-o tresarire de a ei la vederea unei pisici. Da, era o pisica! mergea printre sine...doar cateva secunde am putut-o zari, pentru ca lumea incepuse sa se vanzoleasca in jurul meu, agitatia de dinaintea urcarii in tren. Eram prea mica sa pot sa razbat printre oameni... "Momo, unde esti Momo, Momo!" - n-o mai vedeam.. auzeam numai suieratul trenului. Cateva secunde mai apoi nu auzeam decat: "A murit! Saracul copil! A murit pe loc! Ce trist!". Amutisem, nu mai puteam sa zic, nimic!

Mult timp nu am putut vorbi nimic depsre eveniment. Mult timp nu a stiut nimeni unde este sufletul meu, toate aceste animale pe 2 picioare nu vedeau in mine decat un trup de copil, stingher, si pierdut in maruntaiele vietii. Viata decide, fara sa te intrebe, fara sa te anunte. In minte nu am chipul lui Momo vesel, nici trist, nici intins intre sine, ci numai chipul lui Momo ingrijorat de ce avea sa se intample cu pisoiul. Momo, ai salvat pisica, ea este acum in bratele mele, o cheama, Memo.. Dar a meritat? Dar ai realizat ce ai facut? A durut? A trebuit ca tu sa nu mai existi ca sa aflu ca nu aveai parinti? a trebuit sa nu mai existi tu ca sa aflu de ce iubeai ternurile? De ce nu mi-ai spus povestea ta? Acum e prea tarziu... e prea tarziu sa fac ceva...

"Ne-am intors" acasa si desigur, cadoul pentru "Momo", era un tren electric. In timp ce reglam trenuletul pe linii, "Momo" imi spune ca si-ar fi dorit sa se nasca vara, cand copacii erau verzi, florile erau multicolore si soare, da! soare peste tot!. Tristetea asta atat de apasatoare, apare oare pe chilpul tutror copiilor nascuti iarna? Nu! cu siguranta nu trebuie sa fie asa! Numai copii care raman singuri, iarna, pe un peron, sunt tristi, necautati, ai nimanui, uitati de cateo femeie ce nu si-a putut urma calea de a fi mama, copii pierduti in propriul lor destin...

Povestea poate fi reala, poate apartine oricui mai devreme sau mai tarziu...nu stiu...insa ceea ce stiu, este ca nu stim nimic despre noi si nici nu ne intereseaza! Traim tragedii, le ascultam, dar mai apoi mergem pe calea noastra, poate fara sa mai stim, peste cativa ani, despre soarta lor!

SACCSIV - Evadarea din inchisoarea ingerilor cazuti


Spovedania unui interop,,,

O carte despre bogatie si saracie, despre daruire si tradare, despre ajutor si indiferenta, despre urcus si coboras, despre normalitate si nebunie, despre neinteles si inteles, despre libertate si inchisoare, despre viata si moarte - o carte despre intamplarile unui singur autor SACCSIV...

Mi-a facut o deosebita placere sa citesc aceasta carte. Nu am inchis,o decat cand a trebuit sa cobor din avion sau sa schimb trenul :D. O lecutra cursiva, usoara, cu intamplari petrecute cronoligic si descrise exact cu detaliile necesare pentru a intelege toate actiunile.

O carte in care inveti ca in viata tre sa stii langa cine sa ramai si pe cine sa ajuti, daca ai darul asta! O carte in care inveti ca trebuie sa-ti gasesti propiile limite, conforme insa cu realitatea din jurul tau. O carte care te invata ca ura nu este decat apanajul oamenilor slabi...


"Istoria Bucurestilor prin Bisericile Sale" - de Dan Toma Dulciu

O carte captivanta, disponibila si in format digital la link-ul: http://www.scribd.com/

Intre anii 1958 - 1989 au fost distruse cu scopul sistematizarii, 20 de biserici din Bucuresti. Sub dictatura comunista, au fost translatate alte 8 biserici si multe altele au fost mutilate. Nenumarate monumente si unitati de cult au fost demolate sau dezradacinate pe tot teritoriul tarii. Sistematizarea avea ca scop, potrivit unui articol de lege din 1974, organizarea judicioasa a teritoriului tarii, zonarea functionala, stabilirea normelor pentru constructii si spatii, echiparile si lucrarile pentru imbunatatirea mediului si punerea in valoare a monumentelor istorice. Planuri foarte bune, dar oare aceste lucrari trebuiau realizate in locul unor biserici?

Incepand cu legea din 1974, in privinta sistematizarii teritoriilor, s-a nascut ideea de reconstructie urbana. Cutremurul din 4 martie 1977 a fost folosit ca pretext pentru o serie de mutari si demolari de monumente istorice si biserici. Momentul 1977 a accelerat ritmul distrugerii patrimoniului arhitectural romanesc.

Visul lui Nicolae Ceausesc era construirea unui mare centru civic al bucurestiului, avand in mijloc Casa Poporului.

Inspirat din arhitectura chineza si nord-coreeana din anii '80, el a vrut sa inlociuasca orasul vechi, incarcat de isotirie, cu unul grandios din beton. Planul era ca pana in anul 1990, aproape toti bucurestenii sa locuiasca in blocuri noi. Demolarile au inceput chiar din centrul Bucurestiului, in luna aprilie a anului 1977, cu Biserica Enei. Ctitorita in 1611, biserica avea altarul indreptat spre Bulevardul Nicolae Balcescu. Biserica in plan treflat (Architect an ornament in the form of three arcs arranged in a circle - http://encyclopedia2.thefreedictionary.com/trefoil), cu turla pe naos si turla clopotnita pe pronaos, adapostea printre alte, piese rare si o freasca picatat de Gh. Tattarescu. Chiar daca structura monumentului rezistase cutremurului, Ceausescu a decis sa inceapa demolarea sa, facand-o sa para un accident. Dupa ce intr-o noapte din aprilie 1977, bratul unei macarale a izbit o parte a bisericii, intr-o alta noapte a fost zdrobita din nou, pentru ca in mai putin de 2 luni sa fie la pamant.

Manastirea Vacaresti: construita de Domnitorii din familia Mavrocordat, Nicolae si Constantin, la inceputul secolului al 18-lea, a fost si ea vicitma planului lui Ceausescu. Invocandu.se degradarea monumentului si faptul ca aceasta gazduise in trecut o inchisoare, manastirea a inceput sa fie demolata in luna noiembrie a anului 1985. Ceausescu decisese construirea unei mari sali de congres in locul monumentului. Monumentul reprezinta ultima ctitorie domneasca a secolului al 18-lea. Manastirea se intindea pe 3 hectare si avea 2 curti. Fatada bisericii avea un foisor generos la etaj, cu 7 arcade pe coloane de piatra, avand fusuri sculptate. Din anul in care a devenit inchisoare, complexul monaha incepe sa se degradeze. Abia in 1973 se initiaza restaurarea sa. Anul 1987 gasea un spatiu gol in locul maretului monument.

Printre alte biserici-monument care au cazut in calea planului ceausist au fost: Sfantul Nicolae din Crangasi (atestata documentar in 1564) - peste locul unde a existat, trece astazi Dambovita; Biserica Alba Postavari (atestata documentar in 1568) - locul bisericii a fost ocupat de rondul din fata Casei Poporului; manastirea Pantelimon (atestata documentar in 1750), ctitoria lui Grigore Ghica II; Biserica Izvorul Tamaduirii, construita in 1785, a cazut in 1984, poentru a lasa loc Casei Poporului.

Multe alte biserici-monument au fost translatate pentru ca in viziunea lui Ceausescu, acestea nu se potriveau in "peisajul" planurilor de reconstructie a Bucurestiului.

Exemple: biblioteca Sfantului Sinod de la Manastrirea Antim (1910-1912), rtanslatat in 1985.

In urma realizarii unei baze de date cu toate unitatile de cult s-a ajuns la o lista ce cuprinde 18.250 de locatii de cult, din care circa 4.500 sunt considerate monumente istorice, numai 23 din ele, fiind deja inscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO

"Baiuteii" de Filip Florian si Matei Florian

Scriam mai de mult despre cartea "Degete mici" de Filip Florian. Nu este un autor fantastic, dar este un autor al zilelor noastre, un autor usor de inteles si cu povesti fascinante.

De aceasta data, am citit, tot de el, "Baiuteii"!

Baiuteii e o carte cu doua voci distincte, in care Matei si Filip Florian isi povestesc copialria cu prieteniile si jocurile de alta data. Este o copilarie in care pot spune ca in parte m-am regasit, fiind cam ultima generatie care si-a petrecut cei mai frumosi ani, printre blocuri. Este vorba de perioada anilor 70-80. Mai multe descoperiti cititnd. Postez insa prefata de la carte:


"Ma simt alt om - cu singe cald si cord inteligent - in fata dezinvolturii cu care cei doi numesc lucruri importante obiectele si fiintele laolalta, tot ce misca si nu misca, mamele, tatii, bunicii, fratiorii, bicicletele, funigeii, profesoarele si fotbalul minut cu minut, duminica de duminica, vedeniile, fandacsiile si miracolele pina la acel strigat magic de pe strada: tiche goae, oooo!" (Radu Cosasu).

"Baiuteii este extraordinara poveste - pe doua voci extrem de diferite, dar care comunica perfect, cu largi fandari si minutioase contraziceri, cu refrene cat o succesiune de istorii paralele si cu multa dragoste - a unei familii fabuloase dintr-un loc in care nimic nu e intamplator." (Simona Sora)

Traditia colindelor...

Suntem un popor bogat spiritual (ca deh, nu degeaba romanul s-a nascut poet :P).

Multe traditii si obiceiuri pot fi observate cu ocazia sarbatorilor de iarna. "Cu mult ani inainte de Hristos, in arpopierea Anului Nou, romanii sarbatoreau pe zeul lor saturn, cu procesiuni, dansuri si scenete de teatru. Oameni mascati si ceterasi, umblau din casa in casa.

Dea ceea Sfintii Parinti ai Bisericii, dupa anul 325 au mutat Sarbatoare Nasterii Domnului chiar in mijlocul saturnaliilor romane."


Traditiile din perioada sarbatorilor de iarna sunt respectate cu sfintenie de romani, in special de cei de la sate. De la colindele care vestesc Nasterea Domnului si pana la Plugusorul sau Sorcova, din prima zi a Anului Nou, toate bucura (pe bune :D) sufletul romanilor!

Si eu am mers la colindat, an de an. Nu radeti, pentru ca am niste povesti de la aceasta activitate... dar mai multe in "alte editii".

Am postat un colind de pe CD-ul care l-am realizat cand eram in cls 11 cu corul Collegium Musicum :P in care cantam eu (de zor ;))) - eram soprana, app :D


Corul Collegium Musicum (I.L. Caragiale) - Scoala gazda mare

Sorry pt sonoritate... :(

Pe scurt despre aparitia bradului...


Am lipsit cam mult de pe blog, mai exact cam 3 sapt, asta pentru ca mi-e foarte greu sa scriu la calcuator de acasa, ca e pozitionat cam aiurea si nici nu am cum sa fac schimbari :P ca ar inseamna sa intorc camera pe dos, pentru un calcutaor, ceea ce, neah...

so...recuperez acum si bag ce notai in jurnal :D ...

bradutzu!

Berlin - dec 2008


(a iesit @ MOMO prea mare, dar nu-l mai schimb, ca ori imi iese prea mare, ori prea mic, v. pozele astea, tre sa mai studiez programul, nu ca ar fi cine stie ce filozofie, dar rabdare sa am :d)

E verde, argintiu, sau alb, natural sau artificial. Straluceste in toate culorile pamantului si are langa el cadouri impachetate frumos. Astfel impodibirea bradului de Craciun a devenit aproape o arta, dar si o ocazie perfecta pentru comercianti de a-si rotunji veniturile.

Si totusi, pomul de Craciun, are povestea lui, pe care uneori o uitam in agitatia specifica sarbatorilor moderne. Traditia de a impodobi brazii, provine de la egipteni, care in ziua solstitiului de iarna, isi impodobeau casele cu frunze de palmier. Mai apoi romanii au preluat acest obicei, insa au folosit, in loc de frunza de palmier, brazii!

La mare cautare in trecut, erau figurinele din paine, modelate de brutari in forma de stea, ingeri sau magi, si agatate apoi in brazi. Cu timpul aceste figurine au fost indulcite, astfel ca si astazi, in brad, se agata bomboane, ciocolata sau turta dulce.

In europa secolului al 12-lea, Craciunul era destul de neobisnuit: bradul era atarnat de tavan cu varful in jos.

In Marea Britanie, obiceiul de a impodobi bradul iarna a fo preluat de la negustorii germani, stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori.

Povestea ornametelor este si ea una interesanta. In secolul al 17-lea, bradul era impodobot cu beteala din argint, lumanri si margele. Pentru ca arginutul se oxida repede, s-a incercat confectionarea ornamentelor din diverse aliaje. De fiecare data insa, crengile, cedau sub greutatea lor. Inceputul de secol 20, aduce cu el un pom de Craciun modern. Brazii de mari dimensiuni, sunt amplasati in locurile publice, iar dupa 1960, apar bradutii din aluminiu argintiu, apoi apar brazii artificiali, cu aspect foarte realist care suplinesc si astazi cu succes, oaza de verdeata naturala.

Cat despre simbolurile bradului de Craciun, cu tot cu podoabe, lista este destul de lunga. Prin forma sa triunghiulara, bradul ne duce cu gandul la sfanta Treime. Podoabele cu care este imbracat, semnifica bogatie si cunoastere, asemenea pomului sacru din gradina Edenului. Steluta din varful bradului, nu este nici ea asezata la intamplare - semnificatia ei este una religioasa, prentu ca aminteste de steaua care a aparut pe cer la nasterea lui Iisus.

Dar nu esti tiganca! Ma-ta!!! :D

Ma duc si eu azi, ca tot omul cinstit, sa-si plateasca darile, mai ales ca daca am lipsit vreo 3 sapt din Germ, evident, scrisorile si datoriile s-au inmultit!

Ajung la banca, ii zic respectivei ca vreau si eu sa fac un X transfer, completez hartia lui peste, evident ca intre timp, se poticneste la numele meu, dar deh, ce sa-i faci...

Si spre sfarsit, functionara de la banca, ma intreaba, de unde esti. Ii raspund, fara nicio ezitare, jena, rusine sau chestii din astea: din Romania. La care, tipa: dar, nu esti tiganca!!!!

E! aici, m,am gandit eu in cateva fractiuni de sec: ori o injur, dar mi,era ca ma da afara pe usa, ori ii raspund conform intrebarii ei, ori raspund umil si civilizat. Am ales initial varianta a 2.a: si i-am raspuns, da nici Dvs nu sunteti tiganca. La care tipa, raspunde: intrebam, ca vad ca nu aveti comportament de tiganca. Iar eu i-am spus, pai, tiganii is indieni, iar noi nu avem nimic de aface cu cultura si civilizatia lor, cu atat mai putin cu obiceiurile si compartamentul lor. Am mai adaugat, pentru cultura ei generala, si asa minima, ca aterizara pe meleagurile noastre cam acum 2 secole, pentru a fi sclavi!!! so...ciocu mic! :((

A mai imbarligat ea ceva de Ceausescu, dar nu am inteles ce...oricum, la faza asta, chiar daca intelegeam, nu obisnuiesc sa vorbesc despre subiectul asta, ca nu am trait acele vremuri pentru ca eram un pitic :P

Eh, am plecat cam catranita si cu lacrimi in ochi, dar na, asta e! Nesansa de a te naste roman! Daca pana acum nu aveam niciun stres si nicio ezitare in a declara ca-s romanca, de acum ma voi gandi de 2 ori inainte! :(

Sac!

Die Idee ist gut, doch die Welt noch nicht bereit..

titlul unei melodii a formatiei Tocotronic (De.)

Cel mai mult insa mi,au atras atentia primele doua strofe...chiar daca sunt foarte simple, copilaresti, totusi sunt pline de insemnatate si adevar!

"Geh' Doch mal Zum Bahnhof
In Der So Genannten Frühlingszeit
Sag 'Hallo' Zu Einem Fremden,
Der Einem Zug Entsteigt

Lad' Ihn Ein Zur Cola
Im Imbiss Gegenüber
Vielleicht Hat Er Probleme
Und Möchte Reden (Darüber)

Wahrscheinlich Hat Er Gar Keine Zeit
Die Idee Ist Gut, Doch Die Welt Noch Nicht Bereit"

Mergi la o gara
in asa-numita perioada de primavara
spune "Buna" unui strain,
care urca intr-un tren

invita-l la o Cola
vis-a-vis, In Imbiss
poate are probleme
despre care doreste sa vorbeasca

dar cu siguranta El nu are deloc timp
ideea este buna, dar lumea nu este pregatita (pt asa ceva)


"Fahr Doch Mit Dem Fahrrad
In Eine Anderes Stadtgebiet
Sag 'Hallo' Zu Einem Mädchen,
Das Dich Erstmal Übersieht

Lade Sie Zum Eis Ein
Stracciatella Oder Nuss
Vielleicht Bedrückt Sie Was
Über Das Sie Reden Muß


Wahrscheinlich Hat Sie Gar Keine Zeit
Die Idee Ist Gut, Doch Die Welt Noch Nicht Bereit"

plimba-te cu bicicleta intr-un alt oras
spune "Buna" unei domnisoare,
prima care te priveste

invit-o la o inghetat
cu stracciatella sau cu nuca
poate o apasa ceva
despre care trebuie sa vorbeasca

Dar Cu Siguranta Ea Nu Are deloc Timp
Ideea Este Buna, Dar Lumea Nu Este Pregatita (Pt Asa Ceva)

Aici poate fi melodia ascultata: