twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF

Mi-e dor de Mare :)

"tu ai fost vreodata la Mare? - Nu! dar am visat ca am fost"...

ieri am fost la mare,,,a 4-a oara in viata mea :P,,odata la 5 ani, apoi in vara dinspre clasa 12 si in practica din anul 1...

a fost frumos...am decis la 1 noaptea sa plecam,,,

Vineri seara, fiind la Andreea in Magurele si tot punand tara la cale cu "excursia" la mare, ii vine Andreei o idee: "hai sa plecam acum". Bine, probabil nu s-a gandit ca eu as spune imediat DA!. Sigur, initial am ras de idee. Apoi am vorbit ku Dany, prietenul ei, care s-a uitat cam ciudat la noi si crezand ca nu suntem sanatoase, dar totusi ideea i-a suras si prin urmare a spus DA. Apoi au inceput telefoanele, ca sa mai luam doua persoane nebune :P. Sun la Lucia, la 1 noaptea si spre marea mea surpriza, a spus DA fara nicio ezitare, si ulterior am sunat o alta tipa, care si ea la randul ei a spus OK.
Astfel ca, la 1 nopatea ne-am indreptat spre mare, cu ideea si de a prinde Rasaritul.

Dupa un drum de 3 ore, am ajuns ku 15 min inainte de rasarit. Din pacate norii ne-au "umbrit" bucuria deplina si placerea vazului de a vedea acest splendid moment: "o secunda din viata" dar tot am putut admira combinatia de culori presarate cu "o pata" de pescarus.

Mi-a placut marea! Marea este un mangaietor si sfatuitor al gandurilor ori de cate ori merg sa "vorbesc cu ea" (rar la Marea Neagra, zi de zi la imensul lac din orasul meu si odata pe luna la Marea Nordului (orasul Wermer)). Imi place singuratatea, pentru ca iti ofera minutele de contemplatie si de privire spre interiorul tau, dar parka si mai frumos este sa fii tu si marea, singuri pe o plaja imensa. De fapt as spune, tu ca fiind prins intre plaja, ca simbol al pamantului, al tangibilului, al realitatii si marea, ca simbol al visului si in acelasi timp un simbol al unui "infinit efemer". Un spatiu care parka ti-a fost daruit numai tie - important fiind sa stii ce faci cu el! Cu marea pot visa pierzandu-ma in ganduri si valuri. Dupa foarte mult timp, simteam ca traiesc, simteam ca exist: fizic si spiritual fara oscilatiile de dulce-amar. Si cand ma gandesc ca nu eram sigura, ku cateva ore inainte, de dorinta mea de a vedea marea.

Acum am sa astern cateva definii date Marii, definitii lecturate cu cativa ani in urma in cartea: "Jurnalul de bord" de Jean Bart:

"ce este marea?
- o enciclopedie plina cu vietuitoare - pentru invatati;
- o picatura de apa in infinit - pentru filozofi;
- un amestec imens de apa sarata - pentru naturalisti;
- o simpla apa care inconjoara continentele - pentru geografi;
- un volum enorm de protoxid de hidrogen, tinand in disolutie clorura de sodiu - pentru chimisti;
- un corp caruia nu-i pot calcula suprafata - pentru matematicieni;
- fenomenele de maree, vinturile, echilibrul si curentii - pentru fizicieni;
- un spatiu locuit de multimea zeilor si zeitelor - pentru poetii clasici;
- poetii romantici o fac sa rada si sa planga;
- poetii realisti ii descriu ororile.
- poetii fara adjectiv canta imensitatea si binefacerile sale;
- un larg drum - pentru voiajor si negustor;
- o chestiune - pentru omul de Stat si diplomati;
- un imperiu - pentru regi;
- un camp de batalie - pentru popoare;
- un fond de tablou - pentru pictor;
- o arena unde s-au dezlegat cele mai mari conflicte ale timpurilor vechi si moderne - pentru istorici;
- un gigantic teatru unde se agita toate pasiunile omenesti modificate printr-.....o existenta - pentru romancieri;
- o cariera, o profesiune, un mestesug - pentru marinari;
- ea mai este si un azil, o mama care hraneste, o a doua patrie, un obicei, o pasiune... si cateodata
inca, ea este sclavia, exilul, inchisoarea, moartea!..."

(nu am citat ad-literam din carte)

Si pentru ca "nu am putut" lua Marea ku mine pentru a o vedea si voi, va las :D ascultand melodia: "Marea" de formatia Vama Veche



(P.S. m-am gandit la tine Silvia - e frumos sa te muti la mare, la Constanta, e minunat..cred ca merita tot ce ai pierde in urma parasirii Bucurestiului, desigur numai alaturi de omul potrivit...)

23 mai 1949...Germania


Noua Constitutie din Germania.

O zi delok fericita pentru Republica Federala Garmana, o zi in care nemtii trebuiau sa accepte un provizorat, o zi in care Germania a fost acceptata inka drept stat, prin acceptul Americii, Angliei si a Frantei.

Germania era intr,o situatie foarte dificila. Oamenii trebuaiu sa se descurce in lokuinte restranse datorita oraselor distruse de bombardamente, trebuiau sa,si kaute lokuri de munka, milioane de barbati erau dat disparuti de pe fronturile de lupta. In acele vremuri, Germania era o sclava a nationalismului, sechestrata de nazism.

Dar kum a reusit Germania sa evolueze atat de mult dupa acea perioada? Se spune ka 2 lukruri si,au adus aportul: 1. implikarea intensa a cancelarului Konrad Adenauer, care era un sceptic de neclintit fata de poporul german, astfel ka modul sau de a konduce a dus la o imposibilitate de aparitie a unor "atitudini" ultranationaliste, carora s,au datorat cele 2 Razboaie Mondiale. Ulterior aportul urmatorilor cancelari, prekum Willy Brandt sau Helmut Kohl. Primul numit, in ciuda prezentei Cortinei de Fier, a fost cel care a semnat pentru unificarea Germaniei, iar Kohl a stiut foarte bine sa modeleze o imagine unita a Germaniei, fara vreo pata sau urma de frika.

2. Nu in ultimul rand, un rol important l,au avut cetatenii, care, odata ku cresterea prosperitatii economice (anii '50) au inceput sa recunoasca adevarata valoare a democratiei, astfel ka din 1949 nicio formatiune radicalista nu a mai castigat alegerile din Germania, fie ei de stanga sau de dreapta...

Eurovision 2009 (Moscova)

A fost, cel putin din punctul meu de vedere unul dintre cele mai reusite concursuri din ultimii 10 ani, de cand ma uit la Eurovision.

Anul acesta 7 echipe mi,au atras atentia in mod special. Chiar daca nu a castigat echipa mea favorita, Lituania, iesind chiar pe lokul 23 :d din 25, totusi sunt multumita de castigator, adika Norvegia.

Am sa afisez cele 7 formatii care mi,au plakut deosebit de mult:

1. Lituania - in final lokul 23 (orginalul nu l,am putut lua de pe youtube pt ca a fost interzisa postarea lui pe net datorita probemelor politice existente in tara.)



2. Norvagia - in final lokul 1 - tipu nu are voce cine stie ce, dar si,a kompus singur cantecul si versurile. Linia melodika, orchestratia si baletul sunt interesante. Solistul de origine este din Belarus si melodia are elemente E-Europene, adika mai spre Rusia inkolo sa ;)). Asa ka pot spune ka a fost omul potrivit la lokul potrivit. Mai mult decat atat, mie mi se pare, ka cel putin din momentul in care incepe sa cante cu vocea si ka si stil de interpretare seamana ku cel de la mlodia "Bumac" al solistului rus Vitas. Poate doar e o impresie eronata,,dar kred totusi ka urechea si vazul nu ma insala prea mult :D (v. aici)



3. Bosnia si Hertegovina - in final lokul 9 - au venit cu elemente traditionale.



4. Islanda - in final lokul 2 - avut nesansa sa nimereasca in acelasi an ku "omul potrivit la lokul potrivit", adika Norvegia. Orikum vocea si melodia este peste cea a tanarului castigator.



5. Suedia - in final lokul 21 - cand i,am auzit prima data am avut impresia ka au venit ku fosta componenta, a formatiei Nightwish, Tarja Turnen. O voce exceptionala, dar kum inka nu am aflat pe ce se da punctajul in afara de "vecinati", la final s-a clasat mai prost si decat Romania.




6. Marea Britanie - in final lokul 5 - solista foarte talentata, care a fost akompaniata la pian de renumitul pianist si compozitor Andrew Lloyd Webber.




7. Malta - in final lokul 22 - probabil ar fi castigat ku stilul acesta akum 15 ani.




Romania - in final lokul 19 - pentru noi, lokul 19 e mai mult decat ff bine si traiasca cele 12 puncte de la moldoveni, chiar daca am fost mai mult decat penibili, atat noi kat si ei cu acordarea punctelor maxime, dar cu okazia acestui concurs, vezi ce state se au bine unele cu altele.



Moldova - in final lokul 14 - curajosi moldovenii astia, sa vina in Rusia, sa cante si sa danseze pe o hora, chiar daca s-a numit "Hora din Moldova", ka probabil daca ar fi numit,o numai "Hora" sau "Hora romaneasca", ar fi avut aceeasi soarta ca si Georgia (v.penultimul paragraf). Cert este ka au vrut sa arate ka si ei sunt pe Harta Europei si ka au traditille lor proprii (adika ale Romaniei :P), independenti de Rusia. Si se pare ka au si reusit, obtinand suprinzator puncte chiar de la Anglia, Belgia, Germania, Franta, Elvetia, Bulgaria sau Macedoania. Noi, in afara de Spania, nu am primit puncte de la nicio tara din Europa de V.



Franta - in final lokul 8 - sigur, cea mai suprinzatoare prezenta a fost cea a Patriciei Kass, reprezentata Frantei. Nu stiu exact ce a cautat ea pe akolo, cert e ka la final s,a klasat a 8-a, kam rusinos :P, avand in vedere ka sigur Franta a aruncat,o in "joc" fiind siguri de reusita, doar ka acest gen de concurs chiar nu se potriveste unor nume ka Patricia Kass. Bine, mie nu mi,a plakut niciodata cum canta ea - nu admit ka nu are voce, dar gusturile nu se diskuta.



Germania - in final lokul 20 - o prezenta plakuta, aparte, chiar daca titlul melodiei a fost penibila: "Miss kiss kiss bang". Nu era printre favoriti pentru mine, dar nici mai slaba decat Romania. Si comentatorul neamt eram kam suprins de faptul ka Germania nu primea puncte, nici makar de la tarile vecine. Intotdeauna Germania vine ku ceva diferit. Anul acesta au prezentat un stil disco anii '30 iar pe scena a fost Ditta von Tesse, o artista renumita de cabaret, care a fost maritata cu starul rock Marilyn Manson. Probabil la anul nici nu va mai participa, pentru ca si anul acesta s,au decis destul de greu, datorita rezultatelor slabe din ultimii ani, permanent sub lokul 19 si interesului scazut al telespectatorilor. Si atentie!!! Germania a fost prin cele 5 tari, care au mers anul acesta direct in finala, pt ka au investit in organizarea concursului.



Funny a fost kand am citit ka Palestina nu va participa la Eurovision atata timp kat Israelul va fi prezent - no comm. Georgia nu a fost primita in concurs pentru ca in versurile lor au introdus si numele lui Putin. Doh!!. Apoi, Olanda s,a retras ka protest, pentru ca rusii nu au permis defilarea homosexualilor pe strazi. Doh!! (Bine, nu am nimik ku ei, fiekare sa,si traiasca viata in fericire asa kum se simte el bine si atata timp kat pe mine nu ma jeneaza, Triasca Libertatea!).

Ultima informatie: in prima semifinala, unde a participat si Romanika, s,a gasit un pachet ce continea sase gloante de calibrul 9 mm. Agentii sustin ca gloantele urmau sa fie folosite la asasinarea unuia dintre artisti, fara insa sa ofere detalii. (Asta imi aminteste de momentul in care prin '93, daca imi aduk bine aminte, Monica Seles a fost ingunghiata in timpul unui meci de tenis contra Magdalenei Malleva, de un debil psihic, sustinator al lui Stefi Graf). Akum kat or exagera rusii sau nu,,asta nu mai stiu, cert e ka intr,adevar nu prea aveau ce sa caute cartusele alea iniante de semifinala pe stadion. Facand o retrospectiva la cei ce au participat in prima semifinala, legat de subiectul cartuse, mi,a atras atentia Israelul, ce s,a prezentat ku o formatie de doua fete: una din Israel, cealalta origanara din lumea araba, iar titlul melod a fost: "There must be another way". Foarte multi din reprezentati ai lumii arabe au cerut tinerei Mira Awad sa se retraga din competiţie, pentru a nu prezenta lumii "o falsă imagine" a coabitării dintre evreii şi arabii din Israel, informează cotidianul Haaretz. (citeaza surse din Mediafax).

Asta a fost povestea Eurovosion 2009 ce s.a desafasurat la Moscova.

Muzeul Antipa per Internet

www.antipa.ro sau cu alte cuvinte: bine ati venit in vizita la muzeu. La asta s,au gandit probabil reprezentantii institutiei atunci kand s,au apukat sa renoveze cladirea. Chiar daca Muzeul este inchis pana in 2101, vizitatorii, care inka nu au aflat despre restaurarea muzeului, ajungand in fara muzeului, sunt redirectionati pe site-ul muzeului. Astfel, internautii pot intra in fascinanta lume a stiintelor naturale. Muzeul virtual al biodiversitatii, asa cum a fost numit Proiectul Antipa, ofera o imagine completa si reala a patrimoniului detinut de cladirea din Piata Victoriei. Mai mult, aici au fost postate si colectii inaccesibile pana akum publicului larg.


Aurora Stanescu, departamentul de Proiect cultural si Marketing pentru Muzeul Antipa: "Pentru vizitatorii foarte mici, muzeul este absolut nou prin acest acces virtual, iar pentru cei care,l kunosk deja, are valoare documentara si sa speram noi caci comparand cu ceea ce va fi dupa reorganizare, turul virtual va ramane modelul muzeului"

Prin accesarea imaginilor panoramice si 3D, este prezentat intrega istorie a Muzeului. Realizarea site-ului s,a facut intr,o jumatate de an.


Institutia a fost infiintata in anul 1834 in urma inaintarii unui decret semnat de domnitorul Alexandru Ghica. Dupa ce Grigore Antipa a convins adunarea de ministrii din acea vreme de necesitatea unei finantari importante pentru realizarea proiectului, constructia cladirii a inceput in anul 1908.

350 mii de lei au fost puse la dispozitie pentru amenajarea unui spatiu de 23 mii de m patrati. Proiectul a fost realizat de inginerul Mihai Rocoi iar conceptia fatadei ii apartine arhitectului Grigore Cerchet. Cel mai valoraos exponat al muzeului a fost adus aici in 1911: este vorba despre scheletul Deinoterium Gigantisimum.


In prezent in Muzeul Antipa pot fi vizitate colecţii zoologice, paleontologice, etnografice, roci si minerale.


Latura educativa a institutiei este bine exprimata prin proiectul anual: Intalnirea de duminika - o serie de lectii interactive si interindiscipinare

Experienta "bob"...

Azi m sa va impartasesc una din cele mai frumoase zile a mele petrecute aici, in NB. (in total 3 :d) Actiunea s,a petrecut akum un an, tot prin luna mai.

Decidem intr,o joi, eu si colegele de suferinta de la kursul de germana ka duminika, sa ne luam bicikletele si sa o luam katre cel mai apropiat oras de NB si anume Burg Stargrad. Sigur, ne trebuia si un motiv: un profesor mi,a spus ka ar exista in orasul respectiv un bob deschis pentru turisti.

Traseul: -> Neubrandenburg

Am pus noi tara la kale si intr,o duminika, la 9 dim, ne,am dat intalnire in fata scolii, desigur ku tot ku biklele, stikle de apa, ghiozdanele in spate si niste "senvisuri". Eram in total 8 fete si un baiat ;)).

Va dati seama, toti eram "experti" in ale biklelor :)).

Evindent ka de plekat n,am plekat la 9, ci la 11,,pt ka de!! unele fete trebuiau sa se machieze, parfumeze, poate si koafeze,,,ka sa arate prezentabil in fata furniclor, insectelor, prafului, copaciilor, masinilor de pe sosea, florilor si nu in ultimul rand in fata soarelui, adika in fata intergii suflari pamantesti pe langa kare am fi putut trece.

Am luat,o intr,un sfarsit, in sir indian. Mie kum imi palce sa fiu spiritul si seful unui grup, desigur eram in frunte, adika a 2,a, dupa singurul baiat ce indruma turma de oite barsane.

Prima parte am facut,o pe drumul de biciclete, sau de carute kum se spune la noi in Romanika :D. Kaldura deja incepuse sa,si spuna si ea cuvantul si ne pedepsea pentru ca am pornit la dum la o ora asa tarzie. Ultima parte a fost facuta printr-o padure. Superb!! Drumul l,am facut kam in 3 ore,,ku opriri, ku vaicareli, ku baut apa, ku barfit,,,ka intre un stol de gaste...:P . Nu va imaginati kat de eroik a rezistat baiatul, Karsten....

Iate.ne in sfarsit ajunsi in oras - orasul Burg Stargrad, aflat in NE Germaniei, in landul Mecklenburg-Vorpommern, infiintat in 1631 tot de generalul Tilly, acelasi general ce a pus si temeliile orasului Neubrandenburg (NB) si ku o populatie de 4533 lokuitori.

Dupa ce sigur ne,am piedut un pik printr,un "ditamai" oras ;))..am fost indrumati katre dealul ce ne ducea la bob.
Sjunsi la destinatie, initial doar ne,am uitat, sa vedem kum se desfasoara actiunea, sa vedem pe viu "minunea". Sigur, trebuia cineva sa fie cobaiul,,,si acela am fost desemnat eu,,pt ka am fost singura kare n,am zis NU, dar nici da.

Am dat cei doi euroi, apoi mi s,a facut un mik instructaj, kum sa stau in bob,,,amanute din astea, care va zik eu, ka in momentele alea nu le auzi...si brusc simt ka sunt trasa de un fir elektrik in sus,,,pe varful dealului. Nu prea stiam io ce se intampla ku mine,,dar m,am lasat purata de sistem. Ajunsa in vf, vad ka se opreste. Hm, va dati seama ce penibil ma simteam: OK, am ajuns aici,,dar ce trebuie akum sa fac ca sa repornesc minunea? De abia din momentul asta am inceput sa,mi reamintesc ce,mi spusese sefu': adika sa inaintez eu pe fir,,,spre dreapta, pana kand bobul incepe sa koboare. A! si mi,am amintit ka tot imi repeta sa tin de frana, evident nu mai stiu kum,,,dar imi zicea s,o folosesc. Bun. O iau spre dreapta si deodata incepe bobul sa koboare in jos,,,"aualeu miaka,,,prind viteza si eu nu stiu sa folosesc frana," in fine,,dupa mai multe miscari stangace ku frana, si kand prinsesem o viteza destul de mare si deci gradul de frika krescuse, am reusit sa indentifik metoda de franare,,,si de inkantata ce eram ka m,am descurcat, imi dau seama ka am tras prea tare de frana si deci ka ma opresc dintr,o data!!!!. Alta sperietura,,in fine,,,pana la urma,,,ajung la finish unde sunt intrebata: "cum a fost?".

Nu am impartasit nimanui mika experienta, lasand pe fiekare sa descopere singur,,,pt ka atata timp kat nu mi,am spart eu kapul,,inseama ka nici ceilalti n,o vor face,,,si e mult mai funny sa descoperi singur "neplacerile" unei astfel de inhamari.

Deci raspunsul meu era: "Super, ok, e simplu :D"

Dupa 4.5 drumuri, desigur ka am inceput sa simt gustul, gustul vitezei--,,si in ultimele trasee nici nu am mai folosit frana. In penultimul traseu,,am si zburat un pik din bob,,,dar nu mi,am ranit nici makar un deget, spre nefericirea unora, poate.

Rezultatul final: video de jos :P

Nu bagati de seama zbiaretele :D si o greseala: spusai numa "Es kann todlich", omitand la sfarsit sa zik si "sein" pt ka mi,am dat seama ka nu prea ma auzea nimeni si atunci m,am oprit brusc...




(sorry pt calitatea video,ului)




Expozitia: "Europa in oglinda cartografiei"


Fac prima invitatie la expozitia : "Europa in oglinda cartografiei". "Sa ridice mina" cine vrea sa meraga ku mine in perioada 21-30 mai :P

Aici sunt expuse primele reprezentari ale continentului European din sec. XV, dar si primele harti moderne, aparute in cursul secolului XVII. Deasemenea sunt reprezentate si marile scoli de cartografie europene.

"Europa in oglinda cartografiei" reuneste documente valoroase precum "Cronica de la Nürnberg" si harti semnate de fondatorii cartografiei moderne: Gerhard Mercator si Abraham Ortelius.

Expozitia surprinde atat evolutia continentului de-a lungul timpului, cat si pe cea a cartografiei.


"Principatele Române sunt si ele prezente în expozitie, fie prin creatii ale unor cartografi de aici, de exemplu Johaness Honterus, Dimitrie Cantemir sau stolnicul Constantin Cantacuzino, fie prin reprezentari ale spatiului românesc în hartile lui Giuseppe Rosaccio, Abraham Ortelius sau Nicolas Sanson.

Expozitia va fi deschisa în perioada 9 - 30 mai 2009 în Spatiile Medievale ale Muzeului National Cotroceni, si poate fi vizitata de marti pâna duminica, între orele 9.30 - 17.30."

sursa: http://www.pubbing.ro/eveniment/bucuresti/europa-in-oglinda-cartografiei

caminul de copii de la Cighid

Sigur, mi,as fi dorit sa nu postez niciodata, pe blogul meu astfel de cazuri, si sper sa n,o mai fac prea kurand. Dar apropiatii vor intelege, sper...

Din inatamplare, am dat astazi, de pe site-ul "http://www.spiegel.de/sptv/magazin/0,1518,228310,00.html" - site-ul unui renumit ziar din Germania: "Der Spiegel" de un reportaj.

Nu am sa comentez decat la sfarsitul "articolului", adika dupa ce voi incarca imaginile de pe youtube.

Nu am stiut niciodata ca in Romania au putut exista astfel de centre "salonul 5" - caminul Cighid (Oradea) - lagarul mortii - lagăr de exterminare a copiilor irecuperabili cu handicap. Intre anii 1987 - 1989 aici au murit 137 de copii. Din 1990 - 2000 au decedat doi copii.

Initial am vrut eu sa comentez cu cuvintele mele, pentru a nu incarca video.urile. Dar sunt konvinsa ka nu as fi reusit sa prezint "atrocitatile" comunismului, real, asa kum au fost...sperand ka akum nu mai exista asa ceva...


I. http://www.youtube.com/watch?v=I4c0C9unwIc&NR=1

Un reportaj in limba engleza - un prim film, care a fost facut in anul 1984, pentru a prezenta, ascuns, evenimentele de la Cighid...



II. http://www.youtube.com/watch?v=ILDf4r0f0gk&feature=related

Prima parte. Imaginile sunt realizate de reoprterii de la "Der Spiegel" - martie 1990



III. http://www.youtube.com/watch?v=A6jM6UCi1xE&feature=related

A 2-a parte.



IV. http://www.youtube.com/watch?v=7Bqrka3n5ds&feature=related

A 3-a parte si ultima.




Skriu akum, cateva randuri, ka sa nu va las impresionati de filmulete...ka sa las sa mai treca un pik timpul, sa va mai distrag atentia,,,

Eram pregatita sa scriu despre ceea ce s-a facut totusi bun in Romania, pe vremea lui Ceausescu. Akum insa nimik nu mai konteaza, nici Portile de Fier, nici centrala nucleara, nici barajele, NiMIC. Intotdeauna spuneam: "Asa este, Ceausescu a distrus capete, minti sralucite si o tara, dar nu trebuia ucis. Vorba lui Che Guevara, cand a fost prins si exact iniante sa fie ucis a strigat "Nu trageti, valorez mai mult viu decat mort!" si a fost impuscat. Mama spune mereu: "Moarte pentru moarte". Eu insa nu!! Lasa pe D.zeu sa judece si sa pedepseasca.". Dar dupa ce am vazut aceste filme imi dau seama, de abia akum, de ce oamenii l.au omorat pe Ceausescu, fara nicio remuscare, fara niciun regret, sau kum se mai spune, "fara sa clipeasca". Romanii stiau, stiau tot ce se intampla in spatele acelor "constructii impresionante" amintite mai sus si nu numai. Tot ceea ce a facut Ceausescu bun, a facut pentru imaginea sa si atat!! Imi dau seama akum, ca de fapt, aceste proiecte, le,a facut, fara sa gandeasca o klipa, ka sunt pentru beneficiul "poporului" roman, ci pentru a fi aratat pozitiv ku degetul de o lume intreaga. Era obsedat sa fie laudat, sa fie remarcat........sigur poate exagerez, desi, nu mai cred!!

Mai mult nu vreau sa comentez...sau nu pot...nu acum...

In alta ordine de idei, in iunie trebuie sa fie evacuata vila, pentru a fi retrocedata familiei contelui Tisza (face parte din nobilimea ungara), care doreste sa vanda "castelul". Ma rog, nu stiu kum vor reusi viitorii proprietari sa mai lokuiasca intr.un lok patat de umilinta, sange si moarte, iar curtea plina de morminte, fie ca demoleaza si reconstruieste sau sa obtii bani de pe un astfel de "castel", kand stii de trecutul si de prezentul sau.
In fine, treaba lui, nu ma bag............................nu ka as putea...:(

jurnal de Delta


Am sa fac cateva adnotari din notitele mele facute din zilele in care am fost in Delta Dunarii :P

Sarim in barca imediat ce soarele rasare. Vrem sa mergem la Sulina, dar pana akolo avem kale lunga si frumoasa pe canalele Dunarii. Ne facem si traseul. Vom trece pe langa lacurile "Nebunu", "Furtuna" si "Bogda Proste", apoi din satul Crisan si bratul Sulina pana la gura de varsare in mare.

"Pare un traseul foarte lung si foarte complikat. In cat timp il facem?" - il intreb eu pe conducatorul salupei.

(pt traseu v. harta de mai sus - dunga rosie)

"Acuma depinde de barca, depinde desigur de ce motoare exista. In cam 2 ore jumate - 3 ore."

Nici nu ne indepartam bine de Tulcea, si Delta ni se dezvaluie cu stufaris si salcii verzi, mai ales ku pasarile ei superbe. Cand din dreapta cand din stanga rasar lebede nobile, egrete singuratice sau cormorani si pesacarusi galagiosi.
Ne intalnim ku oamenii Deltei: pesacarii. Harnici, ei au plecat la prins peste cu noaptea in cap.

"Buna ziua! Merge, merge" - intreb eu pe unul din pescari.
"Merge ceva" - aud raspunsul
"Ati prins ceva?" - tot eu intreb
"Nu prea" - imi raspunde pescarul aflat pe o barca ku un alt coleg de breasla.
"Nu prea. Ce se prinde in perioada asta?" - eu cu permanenta mea curiozitate
"Scrumbie"
Unul din pescari tokmai tragea plasa in sus, pentru a vedea daca a reusit sa prinda ceva.
"Ia sa vedem, ati prins acuma ceva? UNA"
"DOUA" se uade de pe barca respectiva
"O zi buna!" adaug eu, iar pesacrii ridica miinile pentru a ne saluta.

"O zi buna!" ne ureaza si un grup de francezi, cu care ne intalnim pe ape:
"Bonjour!" - zik eu (Nu,s o konoscatoare a limbii franceze, dar atat stiu si eu de la mama ;)))
"Bounjour" - ne raspund in cor un grup de patru francezi si ne ureaza in continuare "Bon Voyage!" si raspundem si noi (nr. eu si colegii mei) "Merci beaucoup!"

La un momnet dat dupa atata intindere de apa dam si de case ale localnicilor sau pensiuni asezate pe dreapta si stanga a canalului. Apoi iar salbaticie.
Din indepartare un far ne da de veste ca am ajuns in Sulina. Este farul vechi, unul din simbolurile orasului. Am oprit salupa pentru a vizita farul. A trebuit sa urcam 92 de trepte pentru a ajunge in varful celui mai vechi far din Sulina. De aici aveam o priveliste extraordinara catre o parte din Delta, catre oras dar si catre Marea Neagra. Farul a fost construit de turci pe la 1802. Cand s,a infiintat Comisia Europeana, la 1856, membrii consiliului au gasit un far construit din material lemnos, afectat de intemperiile vremii. Atunci Comisia Europeana s.a hotarat sa reconstruiasca farul: pentru rezistenta, baza este construita din Piatra de Malta. Praful de piatra si de var cu care este invelit farul, au fost aduse din Grecia, iar axul de bronz, care sustine turnul, a fost comandat tokmai din Anglia. In 1870, cand a fost reconstruit farul, marea era foarte aproape de acest loc. In ultimii 140 de ani, marea si Dunarea au depus sedimente, iar in prezent tarmul se afla la 2 km si jumatate distanta. Acest far a functionat pana in anul 1984, cand s,a dat in folosinta noul far, iar akum este muzeu.
Nu aceeasi soarta a avut,o farul observator de pe malul stang al Dunarii. Construit in 1902, nici acesta nu mai functioneaza de zeci si zeci de ani si pentru ca accesul este foarte dificil, turistii se multumesc doar sa.l adimire de la distanta. Acest far reprezenta poarta de intrare de pe Mare pe Dunare si poarta de intrare din Orientul Mijlociu spre Europa.
Si ce e mai frumos sa vezi aici, decat locul in care Dunarea se saruta cu Marea. Admiram intinsul nesfarsit de apa, apoi dam o fuga pe plaja de la Sulina. Plaja de la Sulina este recomandata familiilor cu copii mici, nisipul fiind foarte fin si nu zgarie, iar accesul in apa se face treptat. Ca sa ajunga apa la o adancime de 1m. , trebuie mers 70-80m.

"Bon Voyage!"

http://www.romeohuidu.com/main.php?g2_itemId=84 - un site cu fotografii extrem de expresive din Delta Dunarii.

(ms. Ralukai pt inspiratia de a posta si harta traseului)

despre Peter Herbolzheimer


De un an ascult jazz. Cineva de aici, din Germania, Andreas, mi,a inspirat aceasta bukurie si placere de a incepe sa,mi kolectionez CD-uri cu acest gen.

Unul din preferatii mei este Peter Herbolzheimer, unul din personalitatile cele mai markante ale muzicii europene, ce a adus un surplus de frumusete stilului jazz.

Chiar azi am aflat, foarte surprinsa, ca este roman, nascut in Bucuresti, in anul 1935. A emigrat dupa cel de-al-lea Razboi Mondial in Germania de V, in anul 1951.

In 1969 incepe sa urce pe treptele successului si a recunoasterii sale ca un muzician foarte talentat, infiintand formatia Rhythm Combination&Brass, trupa cu care a avut un real succes. Astfel se nastea un nou stil de jazz al seclului XX: jazzrock. In anul 1987, infiinteaza o noua trupa de jazz: Bundesjazzorchester sau pe scurt: BuJazzO.

Pe langa postura de dirijor, Peter Herbolzheimer este si un apreciat compozitor si aranjor.

In prezent se ocupa de grupul European Jazz Orchestra, infiintat de fundatia Swinging Europe din Danemarca.

Melodia mea preferata: Mountain Dance. Desigur ca am luat de pe youtube compozitia pentru a va face o mica idee :P




http://www.youtube.com/watch?v=XU56OU_KSUY&feature=related

Festivalul Comediei 2009


Vedem si noi la FestCo 2009 (Festivalul Comediei) ce s-a vazut anul trecut la festivalul de teatru de la Avignon.

"Mansarda la Paris cu vedere spre moarte" de Matei Visniec in regia lui Radu Afrim castiga in 2008 la Avignon "Off" premiul 1 la categoria "Haut de cor de la press" - "o piesa plina de sens, facuta din hohote de ras si din lacrimi", skria in vara anului trecut cotidianul La Provence. In oct. 2008, "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte", era de doua ori premiat la Festivalul Dramaturgiei Romanesti: Radu Afrim primea premiul pentru cea mai buna punere in scena, iar Valerie Blanc era distins cu premiul pentru cel mai bun actor in rol masculin. Actorul francez interpreteaza rolul profesorului de filozofie (Cioran) si pe cel al orbului cu luneta.

http://www.teatruldestatconstanta.ro/slide/mansarda/mansarda.html (poze din timpul piesei Mansarda de la Paris cu vedere spre moarte" pe scena Teatrului de Stat din Constanta)

http://www.observatorcultural.ro/Mansarda-la-Paris-cu-vedere-spre-moarte-(Scena-II)*articleID_12996-articles_details.html (scena a 2.a din piesa "Mansarda de la Paris cu vedere spre moarte")


La FestCo, mai sunt puse pe scena inca doua spectacole pe textele lui Matei Visniec: "Buzunarul cu piine" - de Oana Pellea (din punctul meu de vedere, una din cele mai bune actrite de pe scenele teatrului romanesc) si Mihai Gruia Sandu si piesa: "Ioana si focul" in regia Catalinei Buzoianu.

Deasemenea, cu ocazia acestui festival mai pot fi vizionate piese precum: "Scaunele" de Eugen Ionesco, "Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, "Şapte dintr-o lovitură" de Lia Bugnar

Asadar, mergeti la teatru pentru ca se pare ca aveti ce vedea.
Pe mine m-ar atrage cel mai mult: "Scaunele", "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte" sau "Buzunarul cu piine".
Eu si Raluca ne,am facut un mik plan. Daca vreti, veniti cu noi. Inca nu ne,am decis exact la ce piesa, dar am sa va anunt si pe mess si pe Blog ;))

Alexandrina Hristov

De curand, am descoperit o tanara interpreta, nascuta in Chisinau (o sa,mi zika Mihai akum: "e veche" ;)) ). Genurile abordate de ea: pop acustic, rock contemporan, alternative jazz şi soul, cu elemente inovatoare la nivelul compoziţiei şi versurilor. (Sursa Sf. Wiki :P)

Am luat de pe youtube o melodie pentru a va face o mica idee. Sper sa va plaka si sa o mai ascultati si pe viitor :D . Melodia se numeste "Une, dex, trois", de pe albulum "Om de lut"

As fi dorit sa intru pe site.ul ei oficial: http://alexandrina.ro/ , doar ca, asa kum sigur ati tot auzit la stiri, autoritatile moldovene au pus restrictii pe siteurile din Chsinau, deci site,ul, momentan nu este disponibil.




http://www.youtube.com/watch?v=L8lkqKojCh0

"Interfata" la Teatrul Odeon


Am sa notez cateva randuri despre tema unui spectacol ce se joaca zilele acestea la Teatrul Odeon, pe care insa nu l,am vazut, doar am citit despre el si mi se pare foarte interesant.

"Interfata" - este un spectacol inspirat de site,urile web, pe care internautii le folosesc pentru a se intalni. I se spune Gomos si nefiresc in limba romana, website,uri de dating. Oamenii nu mai merg pe strada, nu se mai urca in taxiuri, troileibuze, tramvaie pentru a merge la o intalnire. Ea, intalnirea, are loc de acasa, din fata calculatorului, devenit interfata - un progres sau o anomalie? In spectacolul lui Amir Kolben, media digitala este realizata de Masha Waisel

"Noua piesa a lui Kolben este puternica, pasionala şi plina de energie. Excelente în mod special sunt duetele şi folosirea spaţiului." (Ruth Eshel, Ha'aret)

"Limbajul miscarii lui Kolben este foarte frumos, bogat şi corporal, si iti deschide pur si simplu apetitul pentru mai mult. Duetele sunt extraordinare si emotionante, iar compozitiile de grup au o estetica foarte sofisticata. Videoclipurile din Interfata se integrează perfect (...) iar dramaturgia întregului spectacol este coerents si inteligenta." (Gal Alster, TimeOut)

permanenta "pendulare" intre Romania si Germania

inca o picatura scursa din ceea ce numesc eu "german period"...(2)

Nu intamplator am adus aminte de scriitoul Matei Visniec. Cartea mai sus amintita reda intr,um mod realist starea mea actuala, referindu.ma desigur la aceasta "pendulare" permanenta intre Romania si Germania. Sigur nu as fi putut spune probabil niciodata atat de frumos: "Sunt omul (...) care isi are rădăcinile în România şi aripile în Franţa" - Matei Visniec

Eu intotdeauna spuneam: ca sunt cu trupul in Germania si sufletul in Romania si asa va fi pe toata perioada cat voi ramane pe meleagurile lui Goethe. Cartea a reprezentat pentru mine o mare liniste si impacare cu mine, pentru ca astfel am reusit sa creez o legatura aparte cu un personaj necunoscut mie, dar un personaj care sa gandeasca si sa simte ka mine, chiar daca in spatele unor cuvinte foarte bine alese dintr-un tipar.

Cred, sau sunt convinsa ka cel care incearca sa se convinga sa ramana dinkolo de granita tarii in kare s-a nascut sau care printr-un motiv anume este "obligat" sa ramana intr,o tara straina, intotdeauna va simti ka se afla "la o frontiera de fapt, merg pe marginea unei frontiere intre doua culturi, si am o privire si in stanga si in dreapta destul de ampla."

Desigur, pe mine nimeni nu ma obliga sa raman in Germania, mai ales ca declar permanent ca nu.mi place viata din Germania, ca nu ma pot acomoda, ca pentru mine Romania ramane tara in care mi,am trait copilaria si adolescenta, in kare am pritenii pe care niciodata aici nu am sa,i mai am. In Germania ma simt rupta, rupta de mine, rupta de lumea mea, de universul meu, de trecutul meu si de cele mai frumoase momente si amintiri. Am permanenta impresie ca nu eu am fost cea care alergam pe stadion, cea care cantam la vioara, in cor, sau care mergeam cu D-na :D la cafea sau ma vedeam cu prietenii. Aici nu pot sa rad, sa zambesc, sa respir, sa citesc o carte, sa admir o floare, sa ascult cantecul vrabiutelor asa kum o faceam in Romania. De multe ori am impresia ka am fost arunkata intr,un kolt de lume, de nimeni stiut si ca traiesc doua vieti paralele, total opuse, una in Romania, alta in Germania.

Nu stiu nici azi motivul pentru care sunt inca aici, as spune studiul si atat! Dar poate omul sa traiasca si sa se hraneasca doar cu studiul intr,un mediu care nu,l bukura, care nu,l inkanta, un mediu kare nu face parte din el? Aici, in aceasta camera, viata exterioara s-a oprit in lok pentru mine. Da, chiar s-a oprit! Aici doar eu merg iniante. A! Si Timpul! Timpul aici nu mai imi este cel mai mare dusman, imi este alaturi. Aceasta coordonare ku timpul n-o voi mai avea niciodata, este unul din singurele lukruri ce ma fac sa zambesc si sa fiu optimista.

Am insa o speranta - poate totusi nu am gasit locul si spatiul din Germania care sa,mi ofere un colt ideal asemenea "scurgerii vietii din Bucuresti". De ce spun speranta? Pentru ca de fiecare data cand trec prin Berlin gandul ma poarta spre a pronunta apoi, raspicat si convinsa: "aici mi-as dori sa locuiesc, aici mi-as dori sa traiesc, pentru Berlin as renunta la tot ce am lasat in urma in Romania". Nu pot spune akum cu precizie de unde vine gandul, cert este insa, ca Berlinul l-am simt intotdeauna foarte aproape, ca si cum l,as cunoaste de o viata, ca si cum m-as fi nascut in acest oras. Oare sa fie doar un simplu sentiment trecator, o simpla senzatie amestecata si cu o disperare subconstienta in a-mi gasi un lok in aceasta lume atat de straina mie?

De multe ori imi spun: "nu este plakut sa fii strain printre straini", dar cu certitudine este o experienta unica si care merita sa fie traita de foarte multi tineri, in special de cei care cred ca lumea este numai a lor si ca perfectiunea este tangibila, asa kum kredeam pana sa ajung in Germania.

"Sindromul de panică în Oraşul Luminilor" - de Matei Visniec


"Sunt omul care trăieşte între două culturi, între două sensibilităţi, care are rădăcinile în România şi aripile în Franţa" - Matei Visniec

Nascut la 29 Ianuarie 1956, in Bucovina, la Radauti (oras ce este prezentat de insusi scriitorul ka fiind "un fabulos taiat in doua", cu tot cu cimitir, de o cale ferata, ce reprezinta pentru M. Visniec, axa de simterie a universului - (nota: "Cafeneaua Pas-Parol")), Matei Visniec este un dramaturg si poet, ce isi desfasoara activitatea in prezent in Franta. A studiat filozofia si istoria la Universitatea din Bucuresti si a fost colaborator al revistei "Cenaclul de Luni", coordonat de profesorul Nicolae Manolescu. (Wiki + Hotnews)

Matei Visniec, dramaturgul ar spune oricine, ei bine nu, prozatorul. Dupa 25 de ani Matei Visniec revine cu un al-2-lea roman, care marcheaza bilantul vietii sale petrecuta intr,o permanenta pendulare intre Franta si Romania. In ultimii 20 de ani, Matei Visniec a scris in Franceza. A simtit insa nevoia akum sa se intoarca acasa, prin acasa intelegand limba romana. Asa s,a nascut ultimul sau roman: "Sindromul de panica in Orasul Luminilor", considerat cel mai bun roman optzecist..

MV: "Acest roman incheie, oarecum, o etapa din viata mea, pt ca imi dau seama ka mi,am trait jumatate din viata mea de adult in Romania si jumatate din viata mea de adult in Franta si in acelasi timp e povestea unor scriitori ratati la Paris, care se razbuna, care se revolta si in acelasi timp este imaginea acestor milionae de carti moarte care incep sa se adune in jurul nostru, pentru ca in fiecare librarie in care intram, sunt carti care nu vor fi citite niciodata."

Matei Visniec, cel mai jucat dramaturg roman in viata, traieste la Paris. In 1987 a fugit din Romania comunista unde piesele sale erau interzise. Astazi in era mondializarii, el crede ka altele sunt pericolele care ameninta literatura.

MV: "Fenomenul editorial din ultimii ani este absolut aberant. Ganditi.va ka in Franta, de pilda, apar 800 de romane noi, 800 de romane. Cate romane poate citi un om? El trebuie sa aibe niste criterii. Care sunt criteriile lui? - Publicitatea".

La 53 de ani, Matei Visniec a ajuns in manulalele scolare, prin piesa de teatru: "Ultimul Godot". Se declara un refelxiv, pasionat de arta ceaiului si crede ka un scriitor trebuie sa,si pastreze intotdeauna luciditatea.

MV: "Am impresia ka uneori am trait doua vieti: in doua limbi, in doua tari, in doua culturi diferite. Sunt intr,un moment, asa, ciudat al vietii mele, nici nu mai stiu aproape bine unde sunt. Sunt la o frontiera de fapt, merg pe marginea unei frontiere intre doua culturi, si am o privire si in stanga si in dreapta destul de ampla. "

Poezie dedicata lui Mieunel :)

(Mieunel sunt eu, Pisoi este o prietena f buna, cunoscatorii stiu cine,i :P)


Acum 7 anisori,
In liceu inca mieunand usor,
Mieunel al meu s-a intalnit
La cor cu un Pisoi pricajit.

(Psioi prikajit?? ....nuuuuuu, era el mai subtirel, dar nu era prikajit,,,;)))
Si asa ca se imprietenira,,
Doi pisoi printr-o cantare,
Si impreuna mieunara,
Pana cand se facura "mare" :"> (nu rima altfel)!

(se facura maaaaare,,,daaaa...chiar ieri seara, inainte sa ma kulk, ma gandeam ka se facura 7 ani de cand ne cunoastem,,,aveam 18 ani,,,si tu,,,nu mai zicem,,,)
Mieunel si al sau Pisoi,
Cantara la bloc in doi,
Se jucara, se plimbara,
Si asa ele avansara :))

(avansara,,,asta da,,,,e fff tare, avansara :))=)))
Acum una in Romanik,
Alta mai in Germanik,
Ele tot vorbesc si canta,
Si niciuna cade franta :))

(aia e!! niciuna nu cade franta,,,desi is doi pestisori mici si sensibili, kare par la prima impresie ka totul ii doboara,,,dar nu este asa, ei se ridika kand nimeni nu se asteapta!!!!!)
Mieunel si Pisoi se indragesc,
Si una ca alta nu mai gasesc!

(daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa - sigur nu mai gasesc vreun alt pisoi)

Happy end :D

Multumesc Pisoi,,,
...si as dori sa va intreb cati dintre voi ati primit o poezie skrisa de unul din cei aporpiati? :D...

versuri pentru 2 Mai - "perioada apusa de mult, dar prezenta inka", comunismul


"Ce-i patria? E pasul apasat
Cand trec, trec randuri-randuri muncitorii (...)
Apartin comunismului cu tot ce am mai bun,
Cu cele mai tinere idei ale mele,
Cu dragostea mea cea mai intemeiata,
Cu actele mele cele mai fecunde."

poezie pentru partidul calauzitor:
"E zidul luminii, luminosul zid
Ragaz in fata foamei si a pieirii.
Exista un asemenea partid
Ce piinile ne da si trandafirii!"

"Partid iubit iti multumim
Si-ti multumeste tara toata.
Stegarii tai noi vrem sa fim
Sub flamura-ti inflacarata."

Modelul Korean nu era de ajuns pentru cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, astfel ca a trebuit sa fie compuse cantece patriotice dedicate Rupublicii Socialiste Romane:

"Si daca spunem Romania,
Noi Ceausescu spunem.
El, dintre oameni cel mai bun
Si cel mai drag parieten noua,
Aparator pamantului strabun."

poezie dedicata tovarasei Elena Ceausescu:
"Este fiica prea-iubita
A acestui brav popor,
De luceferi strajuita
Si de steagul tricolor.
E Elena Ceausescu,
Suflet nobil si vibrant,
Mama buna, om politic
Si prestigios savant"

De incheiere: cine nu cunoaste versurile de la melodia "Strada sperantei"- stiati ca nu este nici pe departe un cantec de dragoste? Eu nu am stiut pana azi, ascultandu,i pe Horia Moculescu si Corina Chiriac vorbind despre conotatia versurilor:

"Vine sau nu vine , dati-mi un raspuns
Nu cred chiar de mine sa se fi ascuns .
Unde umbla? Unde este?
De mi-ar da macar o veste
Sa stiu ca exista si mi-ar fi de ajuns .

Sa-i amintiti va rog frumos adresa mea
Cand va intalniti cu fericirea
Casa cu flori , strada sperantei la parter
O mai astept si mai sper .." (...)

Aceste versuri vorbesc de fapt despre speranta zilei cand se va iesi de sub dominatia comunismului, venind in lokul sau fericirea.

Mai mult decat atat, desi se spune ka toti oamenii realizau conotatiile poeziei, totusi cantecul a fost acceptat sa fie prezentat la festivalul din Mamaia din 1983 (pe vremea aia ma gandeam daca sa "ma procreez" in burta mamei sau nu). Faptul ka a fost acceptat arata kat de satui erau oamenii de comunism, kum ar spune neamtul: satul pana la nivelul nasului.

1 Mai in Berlin

Ca in fiecare an inca inainte de 1 Mai in capitala germana, Berlin, s,au adunat grupuri de anarhisti, neonazisti, extermisti de stanga, dornici de reforma sociala si nemultumiti de guvernanti. Bandele rebele au distrus cladiri, autoturisme, locurile publice de odihna si au atacat cordoanele de politie. Anul acesta violentele au fost cu totul neobisnuite si de amploare. Protestele deosebit de dure se pare ca s,au datorat si problemelor economice dezastruoase, Germania traversand cea mai grava recesiune de la al 2-lea Razboi Mondial incoace.




Astfel ca in Germania sunt doua grupuri deiferite de a organiza ziua de 1 Mai: tinerii anarhisti, neonazisti si extremistii de stanga si apoi sunt grupurile de turci care fac acelasi "balci" care.l fac si romanii, cu mankare afara, bere, muzika data la maxim.





Poza:eu





Poza: me

Multumim din inima partidului PCR!!

"Multumim din inima partidului" PCR pentru micii, berile si semintele ce le putem servi LIBERI azi, intr.o atmosfera specifica romanilor din zilele de astazi: stirbi, creoli, batrani si saraci!!!

De mult - an 1886, cand omul deja exploata pe om (actualizare si pentru epoca de azi) s,au "rasculat" cu pumnii ridicati in sus, muncitori ai revolutiei industriale pentru 8 ore de munca. Asta insemnand ca cele 24 de ore trebuiau sa se imparta astfel: 8 ore de munca, 8 ore de odihna si 8 ore de somn.

Pas cu pas, din simple proteste, s-a ajuns ,ad-hoc, la ceea ce s,a numit: Greva Generala din Chicago (1886 - rascoala din Haymarket (o piata din Chicago)).

La 1 Mai 1886 zeci de mii de grevisti au marsaluit pe strazile orasului Chicago, cerand reducerea normei zilnice de munca la 8 ore, fara miscsorarea salariului. Alegerea zilei de 1 Mai nu era intamplatoare, era ziua in care expirau vechile contracte de munca, incheindu-se altele noi. Politia a intervenit in forta pentru a imprastia demonstrantii. Peste 3 zile represiunea a atins apogeul. S,au inregistrat sute de morti si de raniti, liderii muncitorilor au fost judecati si condamnati la moarte prin spanzurare, dar revendicarile lor au fost intr-un final satisfacute. In memoria victimelor, 3 ani mai tarziu, Congresul interantionalei Socialiste, desfasurat tot in Statele Unite, a decretat 1 Mai, Ziua Interantionala a Muncii. La acel congres, Romania a participat si ea cu 5 delegati, aceasta zi fiind sarbatorita in tara noastra pentru prima data de catre Miscarea Socialista in 1890.

Ideea, desigur fiind vorba de sarbatoare si zi libera, s-a propagat foarte repede si in multe alte tari.

Insa, ziua de 1 Mai nu reprezinta numai acea celebra si bine cunoscuta brata da aur ce o purtam dupa noi pana kand ajungem la pensie, ci are si o insemnatate legata de datinile vechi, precrestine. Conform mitologiei germane, noaptea dinspre 1 Mai mai este denumita si "Walpurgisnacht" (trad. Noaptea Valpurgiei) ce reprezinta o "sedinta" traditionala a vrajitoarelor de tip alba sau neagra, moment kand se facea schimb de experienta, se dansa in jurul focului si desigur se prezenta arta maestriei de a zbura cu matura, kum as zice eu, "peste mari si tari". Povestile spun ca Faust ar fi fost martor la acest gen de ceremonie celebrată de vrăjitoare şi diavoli.
Deasemeni mai exista si satbatoarea Beltane, sarbatorita de poparele celtice si galice. Aceasta marcheaza jumatatea perioadei anotimpului de primavara dintre echinoctiu si solstitiu reprezentand astfel inceputul unui nou anotimp.

Daca in tarile non-comuniste, 1 Mai se sarbatorea cu bucurie si buna-dispozitie, in tarile comuniste 1 Mai reprezenta o zi a paradelor, uniformelor, lozincilor, steagurilor, stat in picioare o intreaga zi "fie vreme buna, fie vreme rea" pe stadioane si fluturat "tablouri" cu imaginea multiubitului si -indragitului tovaras conducator al poporului socialist roman si nu numai. Toate aceste actiuni si detalii au scris "istoria" unei zile dintre anii 1945-1989 pusa desigur numai si numai în slujba comunismului.

"Râde iară primăvara,
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întâi de Mai!" -1 Mai muncitoresc

(Versurile: Maria Rantes
Muzica: Ciprian Porumbescu)

Portretul robot al cetateanului ce trebuia sa marsaluiasca vrand-nevrand pe strazile marilor orase "metropolitane" ale acelor vremuri: nu cumva sa lipseasca bereta pe ureche, atentie!! nu putea fi asezata prea strengareste, pieptul trebuia sa fie in fata, burta trebuia sa fie supta (cum suna ;))), cravata perfect calcata, fiekare era indentificat printr,un siret galben stralucitor de comandant de detasament, trebuia sa zambesti, sa vorbesti raspicat, clar si desigur sa nu te balbai.
A si sa nu uit povestirile mamei, despre 1Mai, cand trebuia sa plece de la Institutul de Fizika, de unde lucreaza si sa mearga ku "turma" de colegi sa "presteze" munca campului, in cinstea taranului roman. V.imag. jos



Ah, ce vremuri... dans, cantec, celebrare, defilare, comunitate, spirit civic. Azi sarbatorim 1 Mai in libertate deplina, la mare, la munte, unii in desfatare, altii la iarba verde, cu gratarelul in spate si multi din noi cu soacrele si copiii in portbagaj (inka nu e cazul meu :P), dar ati observat ka pe pajisti verzi si curate se prezinta 80% "familioanele" kare apoi vor lasa un alt gen de curatenie, opus celui de la inceput.

Dar de atata sarbatoare, nimeni nu citeste ce scriu io p aici, astfel ka tristetea ma rapune :P.
Si eu care mi-am calcat special fusta plisata bleumarin cu cravata-n trikolor si mi-am lustruit pantofii. Io v-am lasat, sper, in mare veselie datorata acestei zile, anuntandu-va ka imi petrec ziua de 1 Mai Muncitoresc ascultandu,l pe preamarele poet al natiunii socialiste, democratice, capitaliste, comuniste si cum vreti voi ROMANESTI, tovaras Corneliu Vadim Tudor la caminul cultural.

Inchei prin a va asterne 3 strofe de pe vremea kand fusai si io un onorant si bine-stimat soim al patriei (am fost ultima generatie de soimi ai patriei, asa ka MARE GHINION PENTRU CEI CE NU AU PRIMIT GRADUL DE SOIM LA PATRIEI): atentie la ultimile 2 versuri, sunt de-a dreptul rasunatoare:

"Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Flutura in vant, zalog si legamint,
Intaiul meu cuvint de pionier...
II:
Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Maine - brigadier si sef de santier,
Chiar daca azi sunt numai pionier...
III:
Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Cu tine nu ma joc si n-o s-o fac deloc,
Eu doar decit ma joc cu pionieri...

Pionier..."


Opţiuni de publicare