twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF

(2) Perceptia si gandirea - notiuni de baza ale libertatii...

Gandirea = "Eul" însuşi este acela care, stînd înăuntrul gîndirii, îşi observă propria sa activitate - N.Steinhardt

Observatia si gandirea stau la baza stradaniei spirituale a unui om. Din acest punct trebuie urmarita calea catre libertate. De ce de la ele? Prima actiune care o are omul la vederea uni obiect este “observatia” – el observa. Observatia insa, nu ne poate da nicio informatie legat de obiectul aflat in campul nistru vizual. De abia dupa ce facem unirea dintre observatie si gandire, ne putem construi primele notiuni, asa numitele notiunile de baza. Ambele actiuni se fac intr,un mod arbitrar si simplu. Dar daca dorim sa observam gandirea, atunci se obtine o stare de spirit aparte.

Nu la fel se intampla insa si cu celelalte activitati spirituale, precum simtirea (sentimentul placerii). Sentimentul il poti observa, cand faci legatura cu un obiect, insa eu nu am cum sa observ sentimentul, asa cum se intampla cu gandirea.

Daca obiectul, observarea si simtirea (sentimentul) ne-au fost date, notiunea se construieste de catre mine prin actiunea gandului, de care sunt perfect constient. De exemplu: cand privesc un obiect, precum o planta, despre mine nu spun nimic, insa daca spun despre acelasi obiect: imi place, atunci nu numai ca vin cu o caracteristica a plentei, insa ma caracaterizez si pe mine.

Natura caracteristica a omului este faptul ca acesta nu poate observa gandirea in timpul desfasurarii ei. Daca as vrea sa fac asta, ar trebui sa ma scindez in doua unitati: una care se priveste pe sine, in timpul procesului de gandire si alta care gandeste. "Şi Dumnezeu a privit toate cîte le-a făcut şi iată că toate erau foarte bune" (Cartea întîia a lui Moise: Geneza (Facerea), 1:31). In acelasi mod se desfasoara lucrurile si cu gandirea: pentru a o putea observa, trebuie ca mai intai ea sa existe. Reflexia asupra a ceea ce ai gandit, adika asupra a ceea ce ai obtinut in urma procesului de gandire este unul din cele mai importante procese. De aici s-a ajuns la cuvintele exprimate de cel care a intemeiat filosofia moderna, Renatus Cartesius: gandesc, deci exist. Aceste cuvinte stau la baza intregii cunoasteri omenesti. Toate celelalte fenomene exista fara vointa mea, singurul proces care,l stiu este gandirea, pt ca acesta este produsul meu. Inseamnatatea cuvintelor “deci exist” - prima si cea mai simplista notiune care o poti creiona in urma observarii unui obiect (si din punctul de vedere al constientului) este ca acel obiect este, exista.

In prima faza, obiectul observat ne apare atat de enigmatic, pt ca noi nu participam direct la nasterea lor, ci stim ca exista. Enigma poate insa disparea odata cu inceprea procesului de gandire. Vehicolul gandirii il reprezinta constiinta, care is nastere inaintea gandirii. "Nu se poate tăgădui că, înainte de a putea înţelege alte lucruri, trebuie să înţelegem gîndirea. Cine neagă aceasta, trece cu vederea faptul că el, ca om, nu e la începutul Creaţiunii, ci la sfîrşitul ei - N. Steinhardt".

De indata (DUPA) ce a inceput procesul gandirii, pot construi notiunile si ideile. In acest punct se trece de la notiunea de gandire, la fiinta ganditoare, fiinta care uneste observatia cu gandirea.

Lucrul observat este repzentat de obiect, iar fiinta observatoare este subiectul. Atunci cand fiinta care observa isi indreapta gandirea asupra lucrurilor, detine constienta obiectelor. Atunci cand isi indreapta observatia asupra sinelui, detine constienta de sine. Atunci cand isi indreapta atentia asupra simturilor, ele vor fi denumite perceptii. ... “Nu există nici o culoare dacă nu este văzută, nu există nici un sunet dacă nu este auzit. Pe cît de puţin există culorile şi sunetele în afara actului percepţiei, tot atît de puţin există întinderea, forma şi mişcarea” N. Steinhardt. Eu nu pot intelege perceptiie decat prin mine. Obictele dispar in mom in care dispare si perceptia. Insa perceptia nu,mi poate da nicio informatie despre obiect, decat ca el exsita. In timp ce percep lucrurile din jurul meu, ma percep si pe mine. In prima faza, percep obiectul in sine, apoi ma percep pe mine ca subiect care observa obiectul. Constatarea principala din acest tablou este ca eu raman permanent in tablou, pe cand obiectul observat poate disparea la un mom dat din campul meu vizual, eu raman astfel, cu reprezentarea mea despre acel obiect.

Perceptia care se realizeaza in planul interior al nostru, este reprezentata de “lumea interioara”, iar perceptia care se referea la tot ce este in afara corpului meu este reprezentat de “lumea exterioara”.

Exempu : culoarea : pornim de la constiinta naiva care este obiectul perceput -> nu am ochi = nu am culoare (nu am niciun fel de simt, nu pot gasi nicio caracateristica a obiectului, oricare ar fi tipul) -> am ochi, insa tot nu percep cularea = obiectul nu are culoare, aici gasim doar procesul fizic si/sau chimic al ochiului, care este condus prin nervi spre creier -> aici se produce un nou proces, denumit procesul cerebral, dar nici in faza asta culoarea nu apare -> de abia dupa ce sufletul o transpune (culoarea) in exterior, asupra obectului, ne apare culoarea acestuia = in aceasta etapa consider ca ne apare culoarea. Insa, pana nu fac un cerc inchis de la : 1. constientizarea obiectului -> 2. procesul de gandire -> 3. gasirea culorii in suflet (in ochi nu e, in nerv nu e, in creier nu e) -> 1. constintizarea culorii nu pot sa gasesc culoarea in niciuna din cele 3 etape. Culoarea o vad unind in cerc: "gasirea" culorii in suflet si constintizarea acesteia.

Poza: http://academianae.wordpress.com/2009/03/27/gandirea-te-izoleaza/

despre libertatea omului...

Consideratii generale:


Omul nu se poate sprijini in libertatea sa pe traire si stiinta, avand in vede ca prin si judecata critica omul ar ajunge la indoiala? Omul, care prin fiinta sa are vointa, isi poate atribui libertatea? Sau de fapt libertatea este o doar simpla aluzie?

Spinoza sustine ca: Dumnezeu, in ciuda faptului ca este necesar, el este liber, pt ca el “există numai în virtutea necesităţii propriei Sale naturi, ca el stie despre tot, si toate s,au facut de el."
O piatra daca o arunci, poti observa ca ea, dupa prima cadere continua sa se miste, miscare care insa nu mai este determinata de dorinta unui om, deci omul in nicio actiune de-a sa, oricat de completa ar fi, nu este liber. Daca i se atribuie acelei pietre gandire, ea si.ar putea imagina ca se misca pt ca asa doreste ea. Insa nu este asa: si daca ar avea ratiune, miscarile ei s,ar datora nu numai deciziei luate prin ratiune, ci si datorita presiunilor externe (gravitatie, etc). Acest xemplu, sustine Spinoza, tre generalizat pentru toate “obiectele” care ne inconjoara, inclusiv pentru om. El sustine ca omul este neliber, pt ca omul poate fi constient numai de dorintele lui, nu si de cauzele care le determina.

O alta viziune despre liberate este exprimata de Eduart von Hartmann astfel: omul actioneaza prin caracterul sau, astfel el devine liber. Insa si acest punct de vedere poate fi contrazis. Steinhardt considera ca o actiune exterioara, mai intai o analizez, si apoi actionez. De abia in urma actiunii mele se poate creoina un caracter. Ceea ce insa se pune inaintea procesului de rationament, duce de fapt la non-libertate, pentru ca : "numai gîndirea ridică sufletul, suflet cu care sînt înzestrate şi animalele, la rangul de spirit" (Hegel).

Goethe spune ca inainte de a actiona cu constienta, ne consideram o parte separata a lumii exterioara, acceptand astfel notiunea de antiteza: eu si lumea. Insa in momentul in care actionam cu gandirea, constatam ca de fapt nu suntem o fiinta aflata in afara universului, ci suntem plasati inauntrul lui.

In urma diferitelor forme exprimate liberatii, s,au dezvoltat 2 teorii: cea a monism-ului (eu sunt impreuna cu lumea ) si cea a dualism-ului (eu sunt separat de lume)).

Monismul: a incercat prin 3 conceptii diferite sa ajunga la ideea de liberate a omului:
1. prin negarea spiritului, care devine material (F.A.Lange spune ca: "gandirea si toate fenomenele naturale, apar din procesele pur materiale");
2. prin negarea materialului care devine spirit (tot el spune ca: si invers – "materia este produsul gandirii noastre");
Insa: tot monismul spune ca: "Simţurile... ne dau efectele lucrurilor, nu imagini fidele, şi, cu atît mai puţin, lucrurile în sine. Dar de aceste simple efecte ţin şi simţurile, împreună cu creierul şi cu vibraţiile moleculare gîndite a se petrece în el", astfel ca intr-un final, monismul totusi nu reuseste sa elimine spiritualismul in favoarea materialului, si nici invers, deci primele 2 teorii nu pot fi sustinute!
3. prin unirea spiritului si materiei in atom. Insa problema care se pune aici este: cum poate o entitate elementara, precum atomul sa ajuga sa fie reprezentat de 2 forme (sprit si materie), din moment ce ea este o unitate indivizibila?, deci nici acest principiu nu poate fi valabil.

Dualismul, prin definitia sa (eu sunt separat de lume), nu poate duce la ideea de libertate, pentru ca daca eul (spiritul) si lumea (materia), sunt entitati diferite, deci nu se pot intelege una pe cealalta, atunci nici explicatii ale actiunii spiritului asupra materiei, prin intermediul intentiilor, pana a ajunge la fapte este imposibila, astfel intalnind limitarea, deci non-libertatea

O modalitate de abordare a liberatii, care exclude cele 2 teorii mai sus enuntate, este prezentata intr-un mod extrem de reprezentativ si realist de Goethe. El spune ca desi noi (spritul)traim in mijlocul naturii (materia) totusi ea ne este foarte straina. Dar, ca sa descoperim natura, care duce la reconstruirea legaturii dintre noi si ea, trebuie mai intai sa gasim latura acesteia in noi. De ce sunt negate cele 2 terorii de aceasta abordare? - la monism, prin acest exemplu, el ar trebui sa caute sa elimine omul, scotand in evindeta natura, sau invers, sa scoata natura din circuitu universului, ramand numai cu omul, ceea ce este exclus. La dualism: se spune ca sprirtul si materia sunt doua entitati cu totul diferite, deci nu avem nicio cale de a gasi in noi acea latura a naturii, cu care mai apoi, ne-am uni!

Poza:

cum ar mai fi existat folk-ul romanesc fara Adrian Paunescu? - de fapt ar fi existat "el" ?

"Zbor in bataia sagetii" - H.R. Patapievici


Epigraf:

Un om este ranit de o sageata otravita. Cei apropiati cuprinsi de disperare, aduc degraba un doctor.

Sa ne imgainam insa ca acel lovit de sageata va respinge orice ingrjire, strigand:

"Nu voi lasa sa mi se smulga din trup aceasta sageata inainte de a sti cine m-a lovit, daca e un ksatriya sau un brahman, care este famila sa, daca e inalt, scund, sau de statura potrivita si din care anume tinut se trage. Nu voi lasa sa mi se scoata aceasta sageata inante de a sti cu ce fel de arc s-a tras asupra mea, ce coarda avea arcul, ce fel de pana avea sagata si din ce material era slefuit varful sagetii."

Adevarat va spun, un astfel de om ar muri inainte de a cunoaste toate aceste lucruri, care nu i-ar sluji la nimic


Concluzia mea: nu va indeletnici in mestesugarea gandurilor si faptelor mediocre, ci incercati sa fiti cat mai desavarsiti in ceea ce conteaza cu adevarat! :)

P.S. oamenii care raman la un nivel jos al cunoasterii, vor muri inainte sa "intalneasca" lucrurile care-i pot implini spiritual...

pe calea De, pe calea Ro...


in curand se fac 3 ani petrecuti in germ (1 oct)...

nu dau importanta evenimentului, insa incerc cu toate astea sa-mi fac in continuare bucurii pe care nu mi le am oferit deloc pana acum...

cei 3 ani de "german period" nu ma bucura, varsta da, insa nu varsta mea, ci varsta lumii, deoarece ma simt din ce in ce mai depasita de ritmurile unei vieti pe care nu o mai pot umple cu prezenta mea organizatorie, ci doar din exterior, cu observatii completativ-meditatorii... dar cat de mult inseamna si are sa insemne pentru mine aceasta prezenta ...


pic:

Destin...de Liviu Ioan-Muresan


Desenaţi cu creta o linie peste care să nu trec
niciodată,
chiar dacă mă voi apropia cu sfială
să o privesc.
Desenaţi o linie lungă cît cercul pămîntului,
de la poli spre ecuator o voi urma
odată mă voi împiedica sau cineva
mă va împinge dincolo
şi va fi consemnat
accidentul vieţii mele
la care doar curiozitatea
şi teama
m-au îndemnat


a trecut deja un an...

video - turneul din Bucuresti


11 ore si 5 minute...

...nu este un film sau o piesa de teatru, este un meci de tenis care s-a desfasurat zilele acestea la Wimbledon (turl I) cu un record de timp absolut, de: 11 ore si 5 minute. Scorul final al meciului dintre John Isner si Nicolas Mahut a fost: 4-6, 6-3, 7-6, 6-7, 68-70

"Este inimaginabil, nu stim daca sa plangem sau sa radem" -a declarat Roger Federer

In meciul fara sfarsit, americanul John Isner si francezul Nicolas Mahut au batut 5 recorduri: cel mai lung meci din istorie, cel mai lung set, cele mai multe ghemuri intr-un set, cele mai multe ghemuri intr-un meci si si cei mai multi asi.

"Nu stiu cate ore am stat pe teren. Soc am avut dupa a 2-a intrerupere a partidei cauzata de intuneric", declara Nicolas Mahut miercuri seara, cand jucase 9 ore si 54 de minute in setul decisiv si se afla la egalitate cu Isner 59-59

"Nu se va mai intampla niciodata asa ceva. Am servit amandoi fantastic" - afirma John Isner, singurul care a avut mai multe mingi de meci in decisiv, ultima la 59-58

superb...

ultimul punct:

"In cautarea norocului"...

sau "Calatoria lui Hector" de Francois Lelord...

...v-ati gandit vreodata cate fete poate lua cuvantul care este considerat ca trebuie sa faca parte din viata fiecaruia? - Ma refer la cuvantul "Noroc". De cate ori, noi, oamenii, nu am invocat "norocul", exclamand: "Doamne, sper sa am noroc" sau "sper sa fie norocul de partea mea", sau "sa ai noroc in viata" (la fiecare urare de ziua cuiva).

Francois Lelord, psihiatru ce provine din Franta, face o calatorie in cautarea gasirii tuturor principiilor ce definesc norocul, desigur, atat cat ratiunea unui om poate deslusi...pentru ca trebuie sa recunostem ca norocul nu face parte din planul rational, ci din cel pur existential.

Primele 7 defintii oferite de autor (deduse din experienta proprie), sunt de fapt numite de acesta: "lectii", tocmai pentru a atrage atentia de cat de important este sa constientizam norocul atunci cand vine si sa stim sa-l si prindem atunci cand ni se infatiseaza :)

1. comparatia cu ceilalti, poate fi o cale catre propria-ti constientizare a NOROCULUI personal... (adevarat, zic eu)

2. NOROCUL apare deseori in mod suprinzator... (adevarat, zic eu)

3. multi oameni isi vad NOROCUL, dar numai pentru viitor... (hm...stiu eu...)

4. multi oameni considera ca NOROCUL inseamna sa fii bogat si sa fii puternic... (fals, zic eu)

5. cateodata, NOROCUL se refera la un lucru pe care nu-l poti intelege de ce s-a intamplat, desi a fost spre avantajul tau... (adevarat, zic eu)

6. NOROCUL, este o calatorie reusita spre un varf de munte... (oare?)

7. este o eroare sa crezi ca NOROCUL ar putea reprezenta un tel... (adevarat, zic eu)

- o sa urmeaze - (numa o parte din carte am apucat sa citesc :D)

N.B.: cartea nu este inca disponibila in rom. Se gaseste in germ, engl, spaniola si evident franceza ;)

P.S. termenului "noroc" are sensuri diferite, in functie de regiune. In germana se refera numai la acea stare de bucurie (cum ar fi la noi fericire, implinire) care o ai la un mom dat. In romana, "noroc" este dublat de starea de surpindere mai intai si ulterior, de starea de bucurie care o ai odata cu instalarea "norocului"...acum no, eu am tradus din germana cuvantul "noroc" ad-literam cum este in dex (Glück = noroc). Probabil cand va aparea cartea si in limba romana, va aparea cu titlul: "In cautarea fericirii", si atunci termenul "noroc" din cele 23 de "lectii" va fi inlocuit cu "fericire" (ceea ce pare mai aproape de ceea ce a vrut autorul sa exprime). Eu insa si pentru urmatoarele "lectii" voi pastra termenul original din germana: "norocul", pentru propria-mi originalitate si dorinta :)

Daca tot o perioada nu mai scrisai mai nimic pe blog, macar sa motivez de ce. Nu numai din lipsa de net :D, dar si timpul petrecut "in compania" unor scriitori extraordinari, de care nu auzisem mai nimic. Am lecturat, fara suflare, numai 4 din multele romane, nuvele, eseuri si piese de teatru scrise de José Saramago (oricum, rar mi se intampla sa citesc de acelasi autor mai multe carti, oricat de mult mi-ar fi placut autorul respectiv al cartii...)

José Saramago, s-a nascut in urma cu 87 de ani intr-un sat din Nordul Porugaliei.

Recunoasterea lumii literare a venit in cazul sau la aparitia la pachet cu scandalul si controversa legata de aparitia cartii: "Evanghelia dupa Iisus Hristos", a fost si a ramas probabil cea mai cunoscuta carte a sa, privita reticient de guvernul portughez conservator de la data aparitiei, 1991. Ostil de catre exptremistii catolici si entuziast de cativa dintre cei mai importanti critici literari contemporani.

Harold Bloom il considera pe Saramago, cel mai bun romancier contemporan alaturi de Philip Roth.

Titluri precum "Istoria asediului Lisabonei", "Intermitentele mortii si" autoreferentialul "Eseu despre orbire" (cel din urma preferatul meu), contureaza silueta unui prozator contaminat de frumusetea suverana, din "Istoria asediului Lisabonei" si inselatoare a realismului magic, din "Intermitentele mortii", potentata de o privire opaca, taioasa, pesimista asupra realitatilor deloc magice ale prezentului, din "Eseu despre orbire".

Stilul lui Saramago este caracterizat de fraze lungi, excesive chiar, private de punctuatie, in care cuvintele se intortocheaza si nu cauta imaginea cu orice pret, ci mai degraba impreisa. Este cunoscut stilul sau aparte de a utiliza punctuatia in cartile sale.

José Saramago este singurul scriitor portughez laureat cu Premiul Nobel pentru Literatura.

Cine esti, strainule...?

Viata pe meleagurile straine, te urmareste permanent cu intrebari la care nu vor exista niciodata raspunsuri...intrebari legate de tine: "cum ai ajuns aici? Ma simt ca acasa? Intoarcerea este chiar imposibila? - pot primi raspunsuri, dar de fiecare data ele vor fi diferite...".

Aceste intrebari fara raspunsurile concrete, fac parte din universul atat de limitat al fiecaruia. In acest spatiu, stain, astepti, parca, in fiecare zi, o alta legatura, un al tern care te va duce spre o alta destinatie necunoscuta...

Acest metronom, cu frecventa mai rapida decat cea a anotimpurilor, iti readuce aminte ca si tu zambeai odata, ca si tu tineai pumnii stransi, invocand norocul, si tu intindeai mana spre o noua prietenie sau ca plangeai odata cu scurgerea timpului...

Intrebarea insa "Cine esti?", atribuita Eu-lui tau, pe care l-ai gasit intamplator, sau a venit mai tarziu, independent de timp, va ramane si ea fara raspuns.....Oh, si daca ar fi vorba doar de o simpla enigma,,dar nici macar atat...

E numai mandrie, cameleonism, ignoranta, cabotinaj si fatarnicie intr-o lume in care ar trebui ca fiecare sa se interbe: "Cine sunt eu, cu adevarat...?"


cartea "hartie" sau cartea "electronica"?


Exista o batalie intre Galaxia Guttenberg si Galaxia Bill Gates.

As vrea sa sper ca volumele de hartie-suport vor avea inca viata lunga, insa inventia lui Guttenberg este considerata una dintre cele mai mari inventii ale omului - numai in America vanzarile cartilor cu suport electronic a crescut cu 175%

Desi este clar ca platforma electronica are plusuri si minusuri, totusi cred ca cel care conteaza este numai cititorul care are nevoie de informatie indiferent de forma sub care o primeste.

Sper ca vor supravietui ambele "tipuri" de carti, ele fiind pe viitor, probabil, un suport important pentru creatiile literare viitoare, si cel mai important este faptul ca amandoua vor favoriza cititorul.

Balanta pare ca inca tinde totusi sa incline in favoarea hartiei, si asta pentru ca o abordare multisenzoriala a informatiei prin simtul tactil, prin mirosul paginilor rasfoite si nu doar prin vaz, aduce mai multe rezultate in procesul invatarii.

Eu sunt o adepta a ambelor "tipuri" de carti :P, asta si datorita dependentei de PC, dependenta transformata de fapt in drog :D


the last letter...


...sa stii ca este in continuare destul de frig, frig ce se masoara in centigrade. Orele au in continuare mai mult sau mai putin de 60 de minute, plus-minus graba, plictiseala, indragostitul, sictiritul si zambetele continute de ele...


...distanta dintre vesnicele necunoscute puncte A si B se masoara tot cu metrul si subunitatile lui, distanta dintre oameni se masoara tot cu sufletul si subunitatile lui, distanta dintre mine si Romania se masoara tot in dimineti si pietris...



...deci toate sunt cum le stii si toate au aceleasi masuratori. In Worms se citeste tot de la stanga la dreapta, trotuarul de pe Im Katterloch este tot svaiter, iar in camera mea este tot aceeasi singuratate...


...mi-e tare dor, M.E, Ag, Ra, An & Mi...

Fantana Alba...

In 1940, Romania a fost fortata sa cedeze URSS-ului teritoriul locuit de peste 3 milioane de locuitori, ca o consecinta a Pactului Ribbentrop-Molotov. Imediat ce administratia si armata romana au fost evacuate, trupele din Armata Rosie si NKVD au ocupat teritoriul. La 1 aprilie 1941 (de Pasti), un grup mare de oameni din mai multe sate de pe Valea Siretului: Patrautii de Sus, Patrautii de Jos, Cupca, Cocesti, suceveni, purtand in fata un "steag alb si insemne religioase", icoane, cruci din cetina, au format o coloana pasnica de peste 3000 de persoane ce se indrepta spre noua granita sovieto-romana. In Fantana Alba, la 3 km de granita romana, militarii sovietici ii asteptau ascunsi in padure. Au tras din plin cu mitralierele pana au cazut toti. Supravietuitorii au fost urmariti calare si spantecati cu sabia. Dupa masacru, ranitii au fost legati de cozile cailor si tarati pana la 5 gropi comune sapate dinainte, unde au fost ingropati de vii batrani, femei, copii, supravietuitori. Martorii spun ca "doua zile si doua nopti s-a miscat pamantul in acele gropi, pana toti si-au dat duhul".
Cativa au fost arestati de NKVD si dupa torturi infioratoare au fost dusi in cimitirul evreiesc din acel orasel si "aruncati de vii intr-o groapa comuna peste care s-a turnat si s-a stins var".
Alte crime similare ale trupelor sovietice au avut loc pe intregul teritoriu al Bucovinei si Basarabiei. Sute de mii de romani au fost exilati in Siberia si Kazakstan.

Un masacru petercut acum 70 de ani ne da dreptul sa spunem ca a existat si un Katyn romanesc. Din pacate el nu este comemorat de autoritati asa cum se cuvine. Acum 70 de ani, in aprilie 1941, la Fantana Alba, in Bucovina ocupata de URSS, 3000 de copii, tineri, batraini au fost ucisi de mitralierele sovieticilor. Potrivit martorilor oculari, ranitii au fost hacuiti cu sabiile si apoi ingropati de vii. Romanii se indreptau spre granita romaneasca cu odoarele bisericesti in mana. Au fost asasinati cu sange rece

Mai multe detalii in cartea "Batalia pentru Romania" de Mircea Dogaru

Simt un sentiment de frustrare pentru ca nu am stiut absolut nimic despre acest eveniment toata perioada mea de scolarizare, nu am invatat nimic in manualele de istorie romanesti, nu am aflat ca mii de romani au fost ucisi nevinovati de trupele sovietice si nu am aflat nici macar "Dupa 20 de ani" (amintire dupa titlul romanul lui Alexandre Dumas), ca noi romanii avem de comemorat mii de nevinovati care au murit in Bucovina si Basarabia si care sunt intr-un fel sau altul, primele victime ale comunismului romanesc.


Copil, caut timp...

ce campanie faina..."Copil, caut timp..."







Cand esti cu copilul tau, fa un efort sa fii doar cu el, fara intreruperi sau alte preocupari. Ce vrei sa fii?! - un parinte sau doar un finantator al copilariei lui?


Unul din trei copii nu vorbeste cu parintii despre ce simte, astfel nu ii sunt implinite nevoile de a apartine si de a fi semnificativ. Va creste crezand ca este inferior, ca nu conteaza...


Copilul inregistreaza si crede ce ii spui. Cuvintele tale devin limbajul lui. Nu-l minti si raspunde-i la intrebari, pentru ca ai norocul sa te intrebe pe tine primul!


Mantia de stele...

De cate ori nu apare in fiecare dintre noi intrebari precum: oare ce reprezinta visele? Oare care este granita dintre fictiune, ca imaginatie, si realitate? Posibile raspunsuri sunt explicate in romanul "Mantia de stele" de Miolard Pavic. Este o carte despre visurile si temerile sale, ce au fost asternute cu sinceritate si creativitate de un autor despre care se spune ca: "viseaza asa cum noi citim!"

O tanara se trezeste intr-o dimineata, intr-o camera straina vorbind mai multe limbi pe care nu le poate intelege. Astfel incepe odiseea psihologica a scriitorului sarb Milorad Pavic.

"Dimineata asta m-am trezit cu sentimentul ca sunt nepoata sufletului meu, zodia in care ma nascusem nu mai era aceeasi."

Prozator, poet si redutabil istoric literar, Milorad Pavic, s-a nascut la Belgrad, intr-o familie de intelectuali sarbi. Dupa ce isi da doctoratul in filozofie la Universitatea din capitala Serbiei, se dedica exclusiv carierei de scriitor.

Testul lui Tudor Chirila (Vama :P)


Visul meu cel mai important: este acela sa am o familie in care sa existe si cel putin un copil, daca nu chiar 2 :D, pt ca mi se pare o crima sa lasi un copil singur fara un fratior (asta pt ca si eu sunt singura) si alaturat acestei familii sa mai existe posibilitatea sa ajung la un nivel financiar care sa-mi permita sa ajut diferiti copii cu probleme...

In perioada copilariei nu am simtit sa-mi fi lipsit ceva, dar acum dupa multi ani de la trecerea acelei perioade pot spune ca mi-a lipsit foarte mult increderea mamei fata de mine, intelegerea ei si ceva mai multa dragoste, dar nu numai acea dragoste aratata prin bani, haine si educatie, ci si cea sufleteasca :D...

Hm,,cea mai mare greseala,,,este ca nu mi,am putut defini clar ceea ce-mi place...nu am avut forta, sprijinul si nici vointa,,,de fapt nici nu stiam ca exista in mine anumite bucurii dupa care sa-mi ghidez drumul in viata...

Ce ma linisteste...numai momentele in care vb cu E.M. pe skype...doar acelea :(. Prietenia cu E.M. imi aduce aminte de acel citat scris de Aristotel, citat care sigur va va face sa intelegi starea care mi.o induce prezenta lui E.M. in viata mea: "Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri"...Cand vom ajunge aici, atunci lumea va fi mult mai buna, mult mai linistita, mai fericita, mai implinita, va zambi si va rade mult mai mult...
Ce nu ma nelinisteste,,,,desigur, probleme cotidiene...

Frica cea mai mare a fost ca drumul meu sa nu dea de singuratate...toata copilaria si adolescenta am fugit de ea...in adolescenta imi spuneam adeseori ca ma simt singura, insa acum, acum chiar sunt...de fapt acum stiu ce inseamna cu adevarat singuratatea. Singuratatea nu este aceea in care locuiesti cu parintii si familia, singuratatea nu este aceea in care locuiesti cu prietenul...nu...cine vrea sa stie cu adevarat poate sa ma intrebe ca-i spun :D (sugestie...stai intr.o camera 7 zile, non stop (adica fara sa iesi din camera - fara sa ai contact vizual cu nimeni), deschide,ti telefoanele, si ai sa ai surpriza ca nimeni nu te va suna...nu continui :D)
...revin: singuratatea...care desi incerc s,o imbratisez, nu o pot accepta in constiinta mea, desi face parte din mine si din viata mea, chiar daca nu am "primit-o" eu :((

Cea mai mare frica in raport cu un barbat (in cazul meu ;)))...sa ma indragostesc, sa am o relatie ff stabila si stransa si sa vina la un moment dat, din cauza neintelegerilor, divortul,,,atunci cred ca o parte s,ar mai stinge din mine, asa cum s,a stins la plecarea in Germ :(...

Nu stiu daca am facut pe cineva fericit vreodata, din pacate,,,nu cred,,,de fapt,,,nu stiu daca poti face concret pe cineva fericit (desi eu cred cu tarie in ideea asta),,,doar ca niciodata celalalt nu stie sa aprecieze asa cum poate ar trebui gesturile tale, si atunci iti dai seama ca de fapt nu ai reusit sa,l faci fericit,,,nu stiu,,,ma mai gandesc si revin :D dar nu cred!

Fericita...pe stadion, acolo am trait cele mai mari bucurii,,,pe stadion ma simteam ca un ingeras, nimic nu conta, nici rautatea oamenilor, nici invidia, nici probleme de la scoala sau de acasa, nimic nimic...fericirea aceea nu o voi mai atinge niciodata, deoarece ea era intotdeauna completata cu competitiile...si fericita am mai fo cand am fost sunata ca am obtinut bursa in Germ,,,foarte fericita am fost,,,de fapt,,pe cat de fericita am fost atunci, pe atat de trista am fo apoi primele 12 luni cand am ajuns :-<...

Oho,,ce m,a intristat cel mai mult,,,nepasarea oamenilor apropiati si cat de schimbatori sunt ei...daca eu intotdeauna am mers cu convingerea ca un prieten sa-l pastrez pt toata viata mea,,,nu la fel au gandit si multi dintre cei care au urcat in trenul meu,,,si atunci, despartirea, pt mine care credeam ca forever vor ramane in tren, a fost foarte foarte foarte trista,,,cu luni si luni de plans, de frustrari, regrete,,,(ma refer direct la Alex., Vero., si.....)


"Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri" - Aristotel



Ms Laruka pt ideea asta...chiar e ok, mi se pare ff itneresanta si sincer, astept cu nerabdare partea a 2-a ;))

o luna...

...de azi mai am fiiix o luna de petrecut timpul in Neubrandenburgggggggggggggggggg, zis si NB...

...dupa 2 ani, 6 luni si 5 zile voi parasi orasul Neubrandenburg, care, cu toate cele rele, dar si bune, il voi pastra in suflet mult mult timp...si deja ma gandesc,,ca peste 5-10 ani mi-as dori sa-l revad...

...pe 6 mai o iau spre Worms (SV Germ, exact opusul lui NB (NE Germ)). Simt ca voi incepe o noua viata, stiu ca voi intra intr-o noua etapa a vietii mele, voi avea noi sperante, noi dorinte, noi nazuinte, noi idealuri, noi dezamagiri, noi tristeti dar probabil si noi bucurii...

...se incheie si NB-Period...va urma WM-Period :D...



Miracolul Sfantei Lumini

Prin traditie, la ora 12 ziua, Patriarhul ortodox grec, cel armean si cel copt (al Alexandriei), merg catre Sfantul Mormant.

Dupa ce s-a imbracat intr-o roba simpla si a fost verificat de autoritatile israeliene sa nu aiba niciun obiect de aprins focul asupra sa, Patriarhul grec Teofilos al 3-lea, intra in mica incapere a Sfantului Mormant. Dupa multe rugaciuni spuse de acesta, are loc miracolul. O flacara coboara si aprinde manunchiul de 33 de lumanari pe care le tine Ierarhul.

Apoi acesta iese cu Sfanta Lumina si o imparte credincisilor.

Religios, se spune ca atunci cand aceasta minune nu se va mai implini, atunci va fi Sfarsitul Lumii...

Sursa:

Cantari specifice de Pasti

Ascultand slujba Invierii de pe postul de Radio Trinitas am reusit sa prind si sa culeg niste cantari specifice de Pasti,,

Am sa le scriu,,poate ca odata o sa,mi foloseasca si o sa,mi fie mai usor sa le gasesc, mai ales ca majorit din ele se canta numa fragmente...

Le pun in ordinea in care le-am si auzit (bine, la unele din ele nu prea am reusit sa inteleg cuvintele, deci am sarit peste ele :P)

CANONUL INVIERII (numa Cantarea I si III)


Se poate asculta de aici:
si:

cuvintele is luate de aici:

Hristos a inviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din mormanturi
Viata daruindu-le.

Cantarea I

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicand: "luminati sa-L auzim",
Cantandu-I cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculatveselia cea vesnica.

Cantarea II

Veniti sa bem bautura noua
Nu din piatra stearpa facuta cu minuni
Ci din Izvorul nestricaciunii
Care a izvorat din mormantul lui Hristos
Intru care ne intarim.

Hristos a inviat din morti!

Acum toate s-au umplut de lumina
Si cerul si pamantul si cele dedesubt.
Deci sa praznuiasca toata faptura
Invierea lui Hristos,
Intru care s-a intarit.

Hristos a inviat din morti!

Ieri m-am ingropat impreuna cu tine, Hristoase
Astazi ma scol impreuna cu Tine, inviind Tu.
Rastignitu-m-am ieri, impreuna cu Tine,
Insuti impreuna ma preaslaveste, Mantuitorule,
Intru Imparatia Ta.

Ingerul a strigat:



Versurile de aici:

Îngerul a strigat
Către cea plină de daruri
Curată Fecioară bucură-te
Şi iară zic bucură-te
Că Fiul Tău a înviat
A treia zi din mormânt
Şi pe morţi i-a înviat
Veseliţi-vă popoarelor, popoarelor
Luminează-te, luminează-te
Noule Ierusalime
Că slava Domnului peste Tine-a răsărit
Saltă acum şi te bucură Sioane
Iar tu curată Născătoare de Dumnezeu
Veseleşte-ntru-nvierea Celui Născut
Născut al Tău.


Slujba Invierii, Luminanda, Penticostar, ed. cit., p. 22.

pasajul de aici:

"Cu trupul adormind, ca un muritor, Imparate si Doamne, a treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand si moartea pierzand; Pastile nestricaciunii, lumii de mantuire“

(nu am gasit melod,,,:( )




Laudele


Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, laudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

(fara melod ca nu am gasit :( )


Din Stihirile Sfintelor Paşti

melodia aici:

cuvintele de aici:

http://www.bisericaromana.nl/rugaciuni.html

Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul.

Paştile cele sfinţite astăzi nouă S-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte. Paştile cele de taină. Paştile cele preacinstite. Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.


Stihira pascală:


melodia de aici:

versurile de aici:

http://ro.orthodoxwiki.org/Sfintele_Paşti


Ziua învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le !


ANTIFONUL II


melodia de aici:


cuvintele de aici:
http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/cintari_liturgice.htm



Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Si acum si pururea si in vecii vecilor Amin

Unule nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu

Cela ce esti fara de moarte

Si ai primit pentru mantuirea noastra

A te intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria

Care neschimbat te-ai intrupat si rastignindu-Te Hristoase Dumnezeule,

Cu moarte pe moarte ai calcat.

Unul fiind din Sfanta Treime ,

Impreuna marti cu Tatal si cu Sfantul Duh,

Mantuieste-ne pe noi.


Cântări la Sfânta Liturghie

versurile de aici:


cuvintele de aici:

http://www.greco-catolic.ro/rugaciuni.asp?autor=todea&id=27


Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia.


Ca pre imparatul:

melodia de aici:

http://www.trilulilu.ro/teodor2009cons/f3f498648e643b


versurile de aici:

http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/cintari_liturgice.htm

Ca pre Imparatul tuturor primim, pre Imparatul tuturor sa-L primim, pre Cel nevazut, inconjurat de cetele ingeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.


Pre tine Te laudam:


melodia de aici:

cuvintele de aici:

http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/cintari_liturgice.htm

Pre tine Te laudam, pre Tine binetecuvantam

Tie iti multumin Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru.



Laudele Sfintelor Pasti


meldoia aici:

cuvintele de aici:

E "ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intr-nsa"(Ps.117,24).



Stihirile Invierii
Stihiri pe opt:

nu am gasit melodia :(

versurile de aici:

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi glasul meu!

Veniţi, popoare, să lăudăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind învierea Lui cea din morţi, că Acesta este Dumnezeul nostru, Care a izbăvit lumea de înşelăciunea vrăjmaşului.



Versurile din Psalmul 67 (68)


Versurile de aici:

http://ro.orthodoxwiki.org/Sfintele_Paşti


Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmaşii Lui, şi fugind de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe El !
Precum se împrăştie fumul şi nu mai este, precum se topeşte ceara de la faţă focului topeşte fumul de la faţa focului,
Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iară drepţii se veselesc.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.