Daca tot o perioada nu mai scrisai mai nimic pe blog, macar sa motivez de ce. Nu numai din lipsa de net :D, dar si timpul petrecut "in compania" unor scriitori extraordinari, de care nu auzisem mai nimic. Am lecturat, fara suflare, numai 4 din multele romane, nuvele, eseuri si piese de teatru scrise de José Saramago (oricum, rar mi se intampla sa citesc de acelasi autor mai multe carti, oricat de mult mi-ar fi placut autorul respectiv al cartii...)

José Saramago, s-a nascut in urma cu 87 de ani intr-un sat din Nordul Porugaliei.

Recunoasterea lumii literare a venit in cazul sau la aparitia la pachet cu scandalul si controversa legata de aparitia cartii: "Evanghelia dupa Iisus Hristos", a fost si a ramas probabil cea mai cunoscuta carte a sa, privita reticient de guvernul portughez conservator de la data aparitiei, 1991. Ostil de catre exptremistii catolici si entuziast de cativa dintre cei mai importanti critici literari contemporani.

Harold Bloom il considera pe Saramago, cel mai bun romancier contemporan alaturi de Philip Roth.

Titluri precum "Istoria asediului Lisabonei", "Intermitentele mortii si" autoreferentialul "Eseu despre orbire" (cel din urma preferatul meu), contureaza silueta unui prozator contaminat de frumusetea suverana, din "Istoria asediului Lisabonei" si inselatoare a realismului magic, din "Intermitentele mortii", potentata de o privire opaca, taioasa, pesimista asupra realitatilor deloc magice ale prezentului, din "Eseu despre orbire".

Stilul lui Saramago este caracterizat de fraze lungi, excesive chiar, private de punctuatie, in care cuvintele se intortocheaza si nu cauta imaginea cu orice pret, ci mai degraba impreisa. Este cunoscut stilul sau aparte de a utiliza punctuatia in cartile sale.

José Saramago este singurul scriitor portughez laureat cu Premiul Nobel pentru Literatura.