twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF

bilutze colorate de data asta,,,

o noua zi, o noua intamplare...

venind pe Ion Mihalache, de la Motoare, ajung in dreptul D-nei pentru cunoscatori/ blocului turn cel mai inalt din Bucuresti (zona Piata Victoriei) si la un mom dat aud niste bile cazand in jurul meu,,,initial am zis k a inceput sa ploua, dar le simteam kum treceau pe lnaga mine ku foarte mare viteza. M.am speriat si am cautat sa ma ascund si sa ma intorc cu spatele sa nu ma trezesc ku vreo bila in fata. Una din bile m,a nimerit pe gamba piciorului drept,,so, atentie kat de tarziu noaptea ajungeti sa mergeti pe strada ka se trage ku pistoale ku bile,,,

si akum ma ustura piciorul si am si o ciupitura maaare si rosie,,,

se pare ka intr,adevar ies prea mult pe afara,,,

colorati si cololati!

astazi m,am dus si eu ka tot omul sa manank o prajitura, dupa o zi kam stresanta..

cu 3 ore inainte am stabilit ku o amika unde si la ce ora sa ne cinstim, ka ziceam noi: meritam

ne ducem, unde? in burikul Bucurestiului: Piata Roman (nr 9 :) - cine cunoaste stie). Ne intalnim noi la McDonlad.s, asta dupa ce eu am intarziat ceva minute, datorita circulatiei care era data peste cap ku venirea in Rom a "divei (bleah)" Madonna - de parka ar fi venit printul mostenitor Alexander I al Rusiei, kare traise pe la inceputul lui 1800 si a renascut din propria,i cenusa...pentru asta zik si eu atata balamuk, dar altfel, pentru un Itzi Mitzi Pitzi de "cantareazta" careia ku tot sprotul, ma scuzati sportul de 4 ore pe zi ii kurg pieile de pe brate si nu numai, mai oribil decat altor femei de aceeasi varsta sau ku 10 ani mai mari ka ea,,,in fine,nu doresc sa,i akord prea multa atentie, pentru ka au avut altii grija de asta,,,si kum ziceam dupa nervi konsumati pe un drum intre Piata 1 mai si Romana, de vreo 50 de min, traseu care in mod normal il faci in 15-20 min, ajung la destinatie.

Eh, io,ti ka trecui si de aglomeratie, fericita, deja simteam kum bukuria imi kreste la vederea cofetariei. Nu dau sa intru bine ku amika in cofetarie ka hop o kolorata ku karuciorul vine inauntru dupa noi: "vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban". O ignoram ka niste fete finute. Iesim din cofetarie, kolorata dupa noi, evident ku aceeasi umilita voce striga: "vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban". Incercand s,o ignor komplet, admiram farfuria gri si dreptunghiulara in kare imi fusese mie servita savarina. Alegem o msa, ne asezam noi linistite, cand colorata dupa noi: "vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban" - in mod obsesiv, sa te innbuneasca si sa ai numai 2 reactii, ori ii dai un ban ka sa plece, ori o bagi undeva...

Amika mea, care si asa nu avusese o zi stralucita la munka, (cine are de fapt?) s,a rastit odata, de 2 ori, de 3 ori la ea, zikandu,i "nu, nu, nu, pleaka, pleaka, pleaka, pleaka". Colorata ii da inainte cu: "vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban", e si atunci ii sare tandra amicii mele si o da dracu pe colorata. Ei as, ka atata ne,a trebuit, dupa mai multe injurii primite ne,a scuipat in farfuriile ku prajiturile: mie nu mi,a parut rau de injuriile primite, sau de scuipatul irosit de colorata, ci de prajituri, k alea, daca e sa fim cinstiti, chiar nu aveau nicio vina...

Sigur ni s,a kam intors stomakul pe dos,,,si ne,am ridikat imediat de la masa, nu inainte ka amika mea sa-si ia prajitura si sa o arunce la primul kos. Eu am lasat,o akolo...poate s,o intoarce si s,o bukura colorata pentru bucatica...

Cert este k nu mai imi trebuie prajitura nici 2,3 ani de akum inkolo,,asa ka rog, sa nu fiu invitata la asa ceva, ka sigur refuz..

Orikum, prajitura a fo "foarte buna", va rekomand si voua :P cofetaria din Romana de langa Dika,,,

app: eu facusem cinste ;))

umilinta sau kuraj,,

daca am putea lasa sufletul in libertate sa se exprime el pentru noi,,daca am lasa frau liber sentimentelor, gandurilor, reactiilor sau sufletului cred ka am fi fost mult mai calzi, mai apropiati,,,

cateodata imi doresc sa pot sa exprim exact ceea ce simt mai ales in fata anumitor persoane, ka astfel sa poata si ele actiona, poate, conform dorintelor si asteptarilor mele,,,de ce ne este frika totdeauna sa fim deschisi, sa fim extrem de sinceri,,de ce nu ne este frika insa sa jignim, sa uram?

stam ka ulii si asteptam fiekare miskare gresita a cunoscutului pentru ka ulterior sa.l etichetam,,suntem mult mai "grabiti" in a aclma in mod negtiv un om de langa noi decat sa,i prezentam atuurile. Pote ca daca am fi mai deschisi, nu s,ar mai ivi greselile de orice tip...

atunci kand simtim nevoia sa vorbim pozitiv, ne este jena, ne este frika, suntem retinuti...foarte retinuti,,,dar nu pierdem? sau zicem, "ah, lasa, miine ii zik, miine am sa vorbesc" - povestea cu exprimatul sentimentelor fata de cineva o am de ceva ani,,,dar nu reusesc, nu pot, este ceva ce ma retine, probabil si frika de kum va receptiona si ulterior reactiona persoana fata de care vrem sa ne exprimam fiekare din noi...
"Nasterea mea n,a adus nici cel mai mic castig universului.moartea mea nu,i va micsora nici imensitatea,nici splendoarea.nimeni nu a putut vreodata sa,mi explice de ce am venit,de ce voi pleca "- Omar Khayyam

"Foarte frumoase idei, dar putin false. Tu ai un rol special in viata asta, asa cum si altii au, esti expresia iubirii pe pamant...nu te lasa pradata de valul gandurilor pesimiste..." A.

Valabil pt toti, mai mult sau mai putin...