twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF

(2) Perceptia si gandirea - notiuni de baza ale libertatii...

Gandirea = "Eul" însuşi este acela care, stînd înăuntrul gîndirii, îşi observă propria sa activitate - N.Steinhardt

Observatia si gandirea stau la baza stradaniei spirituale a unui om. Din acest punct trebuie urmarita calea catre libertate. De ce de la ele? Prima actiune care o are omul la vederea uni obiect este “observatia” – el observa. Observatia insa, nu ne poate da nicio informatie legat de obiectul aflat in campul nistru vizual. De abia dupa ce facem unirea dintre observatie si gandire, ne putem construi primele notiuni, asa numitele notiunile de baza. Ambele actiuni se fac intr,un mod arbitrar si simplu. Dar daca dorim sa observam gandirea, atunci se obtine o stare de spirit aparte.

Nu la fel se intampla insa si cu celelalte activitati spirituale, precum simtirea (sentimentul placerii). Sentimentul il poti observa, cand faci legatura cu un obiect, insa eu nu am cum sa observ sentimentul, asa cum se intampla cu gandirea.

Daca obiectul, observarea si simtirea (sentimentul) ne-au fost date, notiunea se construieste de catre mine prin actiunea gandului, de care sunt perfect constient. De exemplu: cand privesc un obiect, precum o planta, despre mine nu spun nimic, insa daca spun despre acelasi obiect: imi place, atunci nu numai ca vin cu o caracteristica a plentei, insa ma caracaterizez si pe mine.

Natura caracteristica a omului este faptul ca acesta nu poate observa gandirea in timpul desfasurarii ei. Daca as vrea sa fac asta, ar trebui sa ma scindez in doua unitati: una care se priveste pe sine, in timpul procesului de gandire si alta care gandeste. "Şi Dumnezeu a privit toate cîte le-a făcut şi iată că toate erau foarte bune" (Cartea întîia a lui Moise: Geneza (Facerea), 1:31). In acelasi mod se desfasoara lucrurile si cu gandirea: pentru a o putea observa, trebuie ca mai intai ea sa existe. Reflexia asupra a ceea ce ai gandit, adika asupra a ceea ce ai obtinut in urma procesului de gandire este unul din cele mai importante procese. De aici s-a ajuns la cuvintele exprimate de cel care a intemeiat filosofia moderna, Renatus Cartesius: gandesc, deci exist. Aceste cuvinte stau la baza intregii cunoasteri omenesti. Toate celelalte fenomene exista fara vointa mea, singurul proces care,l stiu este gandirea, pt ca acesta este produsul meu. Inseamnatatea cuvintelor “deci exist” - prima si cea mai simplista notiune care o poti creiona in urma observarii unui obiect (si din punctul de vedere al constientului) este ca acel obiect este, exista.

In prima faza, obiectul observat ne apare atat de enigmatic, pt ca noi nu participam direct la nasterea lor, ci stim ca exista. Enigma poate insa disparea odata cu inceprea procesului de gandire. Vehicolul gandirii il reprezinta constiinta, care is nastere inaintea gandirii. "Nu se poate tăgădui că, înainte de a putea înţelege alte lucruri, trebuie să înţelegem gîndirea. Cine neagă aceasta, trece cu vederea faptul că el, ca om, nu e la începutul Creaţiunii, ci la sfîrşitul ei - N. Steinhardt".

De indata (DUPA) ce a inceput procesul gandirii, pot construi notiunile si ideile. In acest punct se trece de la notiunea de gandire, la fiinta ganditoare, fiinta care uneste observatia cu gandirea.

Lucrul observat este repzentat de obiect, iar fiinta observatoare este subiectul. Atunci cand fiinta care observa isi indreapta gandirea asupra lucrurilor, detine constienta obiectelor. Atunci cand isi indreapta observatia asupra sinelui, detine constienta de sine. Atunci cand isi indreapta atentia asupra simturilor, ele vor fi denumite perceptii. ... “Nu există nici o culoare dacă nu este văzută, nu există nici un sunet dacă nu este auzit. Pe cît de puţin există culorile şi sunetele în afara actului percepţiei, tot atît de puţin există întinderea, forma şi mişcarea” N. Steinhardt. Eu nu pot intelege perceptiie decat prin mine. Obictele dispar in mom in care dispare si perceptia. Insa perceptia nu,mi poate da nicio informatie despre obiect, decat ca el exsita. In timp ce percep lucrurile din jurul meu, ma percep si pe mine. In prima faza, percep obiectul in sine, apoi ma percep pe mine ca subiect care observa obiectul. Constatarea principala din acest tablou este ca eu raman permanent in tablou, pe cand obiectul observat poate disparea la un mom dat din campul meu vizual, eu raman astfel, cu reprezentarea mea despre acel obiect.

Perceptia care se realizeaza in planul interior al nostru, este reprezentata de “lumea interioara”, iar perceptia care se referea la tot ce este in afara corpului meu este reprezentat de “lumea exterioara”.

Exempu : culoarea : pornim de la constiinta naiva care este obiectul perceput -> nu am ochi = nu am culoare (nu am niciun fel de simt, nu pot gasi nicio caracateristica a obiectului, oricare ar fi tipul) -> am ochi, insa tot nu percep cularea = obiectul nu are culoare, aici gasim doar procesul fizic si/sau chimic al ochiului, care este condus prin nervi spre creier -> aici se produce un nou proces, denumit procesul cerebral, dar nici in faza asta culoarea nu apare -> de abia dupa ce sufletul o transpune (culoarea) in exterior, asupra obectului, ne apare culoarea acestuia = in aceasta etapa consider ca ne apare culoarea. Insa, pana nu fac un cerc inchis de la : 1. constientizarea obiectului -> 2. procesul de gandire -> 3. gasirea culorii in suflet (in ochi nu e, in nerv nu e, in creier nu e) -> 1. constintizarea culorii nu pot sa gasesc culoarea in niciuna din cele 3 etape. Culoarea o vad unind in cerc: "gasirea" culorii in suflet si constintizarea acesteia.

Poza: http://academianae.wordpress.com/2009/03/27/gandirea-te-izoleaza/

0 comentarii: