jurnal de Delta

Am sa fac cateva adnotari din notitele mele facute din zilele in care am fost in Delta Dunarii :P

Sarim in barca imediat ce soarele rasare. Vrem sa mergem la Sulina, dar pana akolo avem kale lunga si frumoasa pe canalele Dunarii. Ne facem si traseul. Vom trece pe langa lacurile "Nebunu", "Furtuna" si "Bogda Proste", apoi din satul Crisan si bratul Sulina pana la gura de varsare in mare.

"Pare un traseul foarte lung si foarte complikat. In cat timp il facem?" - il intreb eu pe conducatorul salupei.

(pt traseu v. harta de mai sus - dunga rosie)

"Acuma depinde de barca, depinde desigur de ce motoare exista. In cam 2 ore jumate - 3 ore."

Nici nu ne indepartam bine de Tulcea, si Delta ni se dezvaluie cu stufaris si salcii verzi, mai ales ku pasarile ei superbe. Cand din dreapta cand din stanga rasar lebede nobile, egrete singuratice sau cormorani si pesacarusi galagiosi.
Ne intalnim ku oamenii Deltei: pesacarii. Harnici, ei au plecat la prins peste cu noaptea in cap.

"Buna ziua! Merge, merge" - intreb eu pe unul din pescari.
"Merge ceva" - aud raspunsul
"Ati prins ceva?" - tot eu intreb
"Nu prea" - imi raspunde pescarul aflat pe o barca ku un alt coleg de breasla.
"Nu prea. Ce se prinde in perioada asta?" - eu cu permanenta mea curiozitate
"Scrumbie"
Unul din pescari tokmai tragea plasa in sus, pentru a vedea daca a reusit sa prinda ceva.
"Ia sa vedem, ati prins acuma ceva? UNA"
"DOUA" se uade de pe barca respectiva
"O zi buna!" adaug eu, iar pesacrii ridica miinile pentru a ne saluta.

"O zi buna!" ne ureaza si un grup de francezi, cu care ne intalnim pe ape:
"Bonjour!" - zik eu (Nu,s o konoscatoare a limbii franceze, dar atat stiu si eu de la mama ;)))
"Bounjour" - ne raspund in cor un grup de patru francezi si ne ureaza in continuare "Bon Voyage!" si raspundem si noi (nr. eu si colegii mei) "Merci beaucoup!"

La un momnet dat dupa atata intindere de apa dam si de case ale localnicilor sau pensiuni asezate pe dreapta si stanga a canalului. Apoi iar salbaticie.
Din indepartare un far ne da de veste ca am ajuns in Sulina. Este farul vechi, unul din simbolurile orasului. Am oprit salupa pentru a vizita farul. A trebuit sa urcam 92 de trepte pentru a ajunge in varful celui mai vechi far din Sulina. De aici aveam o priveliste extraordinara catre o parte din Delta, catre oras dar si catre Marea Neagra. Farul a fost construit de turci pe la 1802. Cand s,a infiintat Comisia Europeana, la 1856, membrii consiliului au gasit un far construit din material lemnos, afectat de intemperiile vremii. Atunci Comisia Europeana s.a hotarat sa reconstruiasca farul: pentru rezistenta, baza este construita din Piatra de Malta. Praful de piatra si de var cu care este invelit farul, au fost aduse din Grecia, iar axul de bronz, care sustine turnul, a fost comandat tokmai din Anglia. In 1870, cand a fost reconstruit farul, marea era foarte aproape de acest loc. In ultimii 140 de ani, marea si Dunarea au depus sedimente, iar in prezent tarmul se afla la 2 km si jumatate distanta. Acest far a functionat pana in anul 1984, cand s,a dat in folosinta noul far, iar akum este muzeu.
Nu aceeasi soarta a avut,o farul observator de pe malul stang al Dunarii. Construit in 1902, nici acesta nu mai functioneaza de zeci si zeci de ani si pentru ca accesul este foarte dificil, turistii se multumesc doar sa.l adimire de la distanta. Acest far reprezenta poarta de intrare de pe Mare pe Dunare si poarta de intrare din Orientul Mijlociu spre Europa.
Si ce e mai frumos sa vezi aici, decat locul in care Dunarea se saruta cu Marea. Admiram intinsul nesfarsit de apa, apoi dam o fuga pe plaja de la Sulina. Plaja de la Sulina este recomandata familiilor cu copii mici, nisipul fiind foarte fin si nu zgarie, iar accesul in apa se face treptat. Ca sa ajunga apa la o adancime de 1m. , trebuie mers 70-80m.

"Bon Voyage!"

http://www.romeohuidu.com/main.php?g2_itemId=84 - un site cu fotografii extrem de expresive din Delta Dunarii.

(ms. Ralukai pt inspiratia de a posta si harta traseului)