pe calea De, pe calea Ro...

in curand se fac 3 ani petrecuti in germ (1 oct)...

nu dau importanta evenimentului, insa incerc cu toate astea sa-mi fac in continuare bucurii pe care nu mi le am oferit deloc pana acum...

cei 3 ani de "german period" nu ma bucura, varsta da, insa nu varsta mea, ci varsta lumii, deoarece ma simt din ce in ce mai depasita de ritmurile unei vieti pe care nu o mai pot umple cu prezenta mea organizatorie, ci doar din exterior, cu observatii completativ-meditatorii... dar cat de mult inseamna si are sa insemne pentru mine aceasta prezenta ...

pic:

http://griurban.blogspot.com/2008/07/rima-staines-picteaza-pe-lemn-si-hartie.html

Destin...de Liviu Ioan-Muresan

Desenaţi cu creta o linie peste care să nu trec
niciodată,
chiar dacă mă voi apropia cu sfială
să o privesc.
Desenaţi o linie lungă cît cercul pămîntului,
de la poli spre ecuator o voi urma
odată mă voi împiedica sau cineva
mă va împinge dincolo
şi va fi consemnat
accidentul vieţii mele
la care doar curiozitatea
şi teama
m-au îndemnat

a trecut deja un an...

video - turneul din Bucuresti

11 ore si 5 minute...

...nu este un film sau o piesa de teatru, este un meci de tenis care s-a desfasurat zilele acestea la Wimbledon (turl I) cu un record de timp absolut, de: 11 ore si 5 minute. Scorul final al meciului dintre John Isner si Nicolas Mahut a fost: 4-6, 6-3, 7-6, 6-7, 68-70

"Este inimaginabil, nu stim daca sa plangem sau sa radem" -a declarat Roger Federer

In meciul fara sfarsit, americanul John Isner si francezul Nicolas Mahut au batut 5 recorduri: cel mai lung meci din istorie, cel mai lung set, cele mai multe ghemuri intr-un set, cele mai multe ghemuri intr-un meci si si cei mai multi asi.

"Nu stiu cate ore am stat pe teren. Soc am avut dupa a 2-a intrerupere a partidei cauzata de intuneric", declara Nicolas Mahut miercuri seara, cand jucase 9 ore si 54 de minute in setul decisiv si se afla la egalitate cu Isner 59-59

"Nu se va mai intampla niciodata asa ceva. Am servit amandoi fantastic" - afirma John Isner, singurul care a avut mai multe mingi de meci in decisiv, ultima la 59-58

superb...

ultimul punct:

"In cautarea norocului"...

sau "Calatoria lui Hector" de Francois Lelord...

...v-ati gandit vreodata cate fete poate lua cuvantul care este considerat ca trebuie sa faca parte din viata fiecaruia? - Ma refer la cuvantul "Noroc". De cate ori, noi, oamenii, nu am invocat "norocul", exclamand: "Doamne, sper sa am noroc" sau "sper sa fie norocul de partea mea", sau "sa ai noroc in viata" (la fiecare urare de ziua cuiva).

Francois Lelord, psihiatru ce provine din Franta, face o calatorie in cautarea gasirii tuturor principiilor ce definesc norocul, desigur, atat cat ratiunea unui om poate deslusi...pentru ca trebuie sa recunostem ca norocul nu face parte din planul rational, ci din cel pur existential.

Primele 7 defintii oferite de autor (deduse din experienta proprie), sunt de fapt numite de acesta: "lectii", tocmai pentru a atrage atentia de cat de important este sa constientizam norocul atunci cand vine si sa stim sa-l si prindem atunci cand ni se infatiseaza :)

1. comparatia cu ceilalti, poate fi o cale catre propria-ti constientizare a NOROCULUI personal... (adevarat, zic eu)

2. NOROCUL apare deseori in mod suprinzator... (adevarat, zic eu)

3. multi oameni isi vad NOROCUL, dar numai pentru viitor... (hm...stiu eu...)

4. multi oameni considera ca NOROCUL inseamna sa fii bogat si sa fii puternic... (fals, zic eu)

5. cateodata, NOROCUL se refera la un lucru pe care nu-l poti intelege de ce s-a intamplat, desi a fost spre avantajul tau... (adevarat, zic eu)

6. NOROCUL, este o calatorie reusita spre un varf de munte... (oare?)

7. este o eroare sa crezi ca NOROCUL ar putea reprezenta un tel... (adevarat, zic eu)

- o sa urmeaze - (numa o parte din carte am apucat sa citesc :D)

N.B.: cartea nu este inca disponibila in rom. Se gaseste in germ, engl, spaniola si evident franceza ;)

P.S. termenului "noroc" are sensuri diferite, in functie de regiune. In germana se refera numai la acea stare de bucurie (cum ar fi la noi fericire, implinire) care o ai la un mom dat. In romana, "noroc" este dublat de starea de surpindere mai intai si ulterior, de starea de bucurie care o ai odata cu instalarea "norocului"...acum no, eu am tradus din germana cuvantul "noroc" ad-literam cum este in dex (Glück = noroc). Probabil cand va aparea cartea si in limba romana, va aparea cu titlul: "In cautarea fericirii", si atunci termenul "noroc" din cele 23 de "lectii" va fi inlocuit cu "fericire" (ceea ce pare mai aproape de ceea ce a vrut autorul sa exprime). Eu insa si pentru urmatoarele "lectii" voi pastra termenul original din germana: "norocul", pentru propria-mi originalitate si dorinta :)

Daca tot o perioada nu mai scrisai mai nimic pe blog, macar sa motivez de ce. Nu numai din lipsa de net :D, dar si timpul petrecut "in compania" unor scriitori extraordinari, de care nu auzisem mai nimic. Am lecturat, fara suflare, numai 4 din multele romane, nuvele, eseuri si piese de teatru scrise de José Saramago (oricum, rar mi se intampla sa citesc de acelasi autor mai multe carti, oricat de mult mi-ar fi placut autorul respectiv al cartii...)

José Saramago, s-a nascut in urma cu 87 de ani intr-un sat din Nordul Porugaliei.

Recunoasterea lumii literare a venit in cazul sau la aparitia la pachet cu scandalul si controversa legata de aparitia cartii: "Evanghelia dupa Iisus Hristos", a fost si a ramas probabil cea mai cunoscuta carte a sa, privita reticient de guvernul portughez conservator de la data aparitiei, 1991. Ostil de catre exptremistii catolici si entuziast de cativa dintre cei mai importanti critici literari contemporani.

Harold Bloom il considera pe Saramago, cel mai bun romancier contemporan alaturi de Philip Roth.

Titluri precum "Istoria asediului Lisabonei", "Intermitentele mortii si" autoreferentialul "Eseu despre orbire" (cel din urma preferatul meu), contureaza silueta unui prozator contaminat de frumusetea suverana, din "Istoria asediului Lisabonei" si inselatoare a realismului magic, din "Intermitentele mortii", potentata de o privire opaca, taioasa, pesimista asupra realitatilor deloc magice ale prezentului, din "Eseu despre orbire".

Stilul lui Saramago este caracterizat de fraze lungi, excesive chiar, private de punctuatie, in care cuvintele se intortocheaza si nu cauta imaginea cu orice pret, ci mai degraba impreisa. Este cunoscut stilul sau aparte de a utiliza punctuatia in cartile sale.

José Saramago este singurul scriitor portughez laureat cu Premiul Nobel pentru Literatura.

Cine esti, strainule...?

Viata pe meleagurile straine, te urmareste permanent cu intrebari la care nu vor exista niciodata raspunsuri...intrebari legate de tine: "cum ai ajuns aici? Ma simt ca acasa? Intoarcerea este chiar imposibila? - pot primi raspunsuri, dar de fiecare data ele vor fi diferite...".

Aceste intrebari fara raspunsurile concrete, fac parte din universul atat de limitat al fiecaruia. In acest spatiu, stain, astepti, parca, in fiecare zi, o alta legatura, un al tern care te va duce spre o alta destinatie necunoscuta...

Acest metronom, cu frecventa mai rapida decat cea a anotimpurilor, iti readuce aminte ca si tu zambeai odata, ca si tu tineai pumnii stransi, invocand norocul, si tu intindeai mana spre o noua prietenie sau ca plangeai odata cu scurgerea timpului...

Intrebarea insa "Cine esti?", atribuita Eu-lui tau, pe care l-ai gasit intamplator, sau a venit mai tarziu, independent de timp, va ramane si ea fara raspuns.....Oh, si daca ar fi vorba doar de o simpla enigma,,dar nici macar atat...

E numai mandrie, cameleonism, ignoranta, cabotinaj si fatarnicie intr-o lume in care ar trebui ca fiecare sa se interbe: "Cine sunt eu, cu adevarat...?"