o idee super..

astazi am primit de la Andreea un link:

http://dorinescu.ro/imprumut-o-carte#comments

pe scurt: Dorinescu are o carte de F. Filip "Zilele regelui" pe care o da spre imprumut, timp de un an. Ideea este ca un an, cartea sa circule de la blogger la bloger, pana la inceputul lui sept 2012, moment in care cartea trebuie sa ajunga inapoi la posesor.

Ideea este mai mult decat geniala,,,eu fiind chiar extrem de entuziasmata, si in functie de ce se va intampla cu aceasta prima initiativa am sa incerc si eu sa fac la fel...cu orice risc :D:D

Exista la blogul lui Dorinescu un topic special dedicat imprumutului acestei carti, topic in care oricare blogger, pe la care a trecut cartea, sa lase, daca doreste, un comentariu,,,,

Eu m,am inscris prima. Regulamentul "jocului" este prezentat in linkul de mai sus,,

Imi doresc sa ne inscriem cat mai mult si sa urnim o intreaga masinarie de imprumut, la finalul caruia putem sa ne intalnim la un ceai si sa vb,im despre carti, filme si alte subiecte ...

:)

10 fapte care demasca prostia

Leapsa de la Raluca


"În atmosferă electricitatea se măsoară cu ioni -
În omenire, prostia se măsoară cu Zăroni..."
Pastorel


Pai intram direct in problema:

1. prostia de la ghiseu: spui de ce ai venit -> ceri formular -> primesti -> completezi -> revii la stimabila Doamna -> nu ai completat formularul care trebuia! lool

2. prostia claxonului 1: mergi pe strada, imbracata in cel mai decent mod -> tarrrrrrrr -> du,te,n ma,ta

3. prostia claxonului 2: stop -> stai -> verde -> dai sa traversezi -> un idiot de la stop apasa pe accelerator si claxoneaza -> idiot

4. prostia fudulului: ii demonstrezi ca a gresit -> tot pe,a lui o tine -> hai sictir

5. prostia geniilor -> "plantatiile" din Romania ocupate cu oameni "fara" pile

6. prostia oamenilor de sus: noi stim tot -> voi marsaluiti -> rege tradator! -> mama lui de B.

7. prostia prostilor: fa,i semn ca,i fura unul din poseta -> ca sigur te va da in gat -> soooper

8. prostia fumatorilor -> mergi pe strada -> iti vine un fum de tigara -> ah, ce parfum de Bucuresti

9. prostia desteptilor: eu sunt citit -> multa cultura generala de pe internet -> is mai cult decat n,spe mii care citesc carti -> asta e "cultura dupa ureche" bai, mehenghi

10. prostia mamelor: faci cate 10 copii -> cu ce sa,i cresti? -nu ai, nu te mai f*** ca oricum nu stii ce,i aia dragoste................si prostia barbatior: vreau o lege: ai batut femeia -> rupem mana dr/stg; ai violat -> iti tai s***

mai pun una,,ca bonus

11. prostia prostiilor: faci copil -> il parasesti -> apar parinti adoptivi -> tu, care l,ai parasit, du,te,n moasa,ta ca nu vrei sa dai semnatura pt adoptie -> la ce mortii masii atunci nu te duci sa ti,l iei de la camin?

am incheiat in forta...

numa bine, si cat mai putini prosti,,,

In intimitatea secolului XIX - de Ioana Parvulescu

Ce a pierdut si ce a castigat omul modern comparativ cu omul anilor 1900?

Multe a pierdut, nu foarte multe a castigat. Pornind de la urarea lui Caragiale "Sa fiti sanatosi si veseli!, In privinta sanatatii, care era o mare problema pe vremea aceea, omul a castigat sanatate, care este mai vesela, dar in privinta veseliei a pierdut foarte mult. Veselia de azi e bolnava. Asadar, de fapt, sufleteste omul a pierdut cel mai mult. A castigat in zona confortului, dar la tehnica sufleteasca, este mai primitiv decat omul de secol XIX.

In perioada secolului XIX, intimitatea era vazuta la gura sobei, alaturi de cel drag, cu multa discretie. In carte este descrisa, spre exemplu, sarbatorirea anului nou in acele vremuri. Aceasta zi era extrem de importanta, era o zi simbolica pt ca incepea ceva nou, aveau senzatia ca se spalau cele rele. Se sarbatoarea fie in familie, fie intr,un loc simbolic. De pilda, in 1852, in ziua de Anul Nou s-a inaugurat Teatrul National din Bucuresti. si toata floarea din Bucuresti, indiferent de clasele sociale, a venit la Teatrul National ca sa sarbatoreasca acest moment special. Astazi este acea sarbatorire in strada la care se aduna multi oameni necunoscuti si ingheata, nestiind unii de altii, nu sarbatoresc nimic simbolic. In sec. al XIX-lea, exista un sens si al intimitatii mici, si un sens al intimitatii colecive.

Anul nou in strada este actualmente raul cel mai mic. Vedem ce se intampla acum cu scandalurile din presa, cu dramele conjugale eschivate, cu spalatul rufelor in public. Presa a contribuit mult la acest rezultat. Suntem amenintati tot timpul de incalcarea teritoriilor noastre intime. Unul din instrumentele acestui rau, este telefonul mobil, care te face sa fii gasit in orice moment de catre oricine. In secolul XIX oamenii nu aveau telefon. El fusese inventat, dar era folosit doar de gazetari, respectandusi spatiul acesta privat.

“Sufletul acestor domni se ascunde sub palarie, gandurile lor au lavaliera sau papion, sentimentele lor poarta manusi de piele, mandria lor barbateasca se sprijina in baston. Viata in uniforma, frac sau jiletca are sens, fir si ideal".

(3) Gandirea ca forma de depasire a limitelor perceptiei

“Lumea este reprezentarea mea” – cum prin imaginea viselor noastre din somn apare si imaginea pers noastre, astfel in starea de veghe, reprezentarea noastra a lumii exterioare apare in vrilliage cu cea a eu-lui nostru. Dar acesta nu este realul eu, ci numai reprezentarea care o avem a acestui eu. Aceasta reprezentare s.a facut ulerior , prin proc esul de gandire despre obiectul ce a fost reprezentat (raport perceptie - gandire)

Elementele realitatii unui obiect ne vin pe doua cai: pe cea a perceptiei si pe cea a gandirii.

Omul este limitat, prin spatiul si timpul in care traieste, astfel ca lui ii este dat numai o parte foarte limitata din univers. Daca aceste limite nu ar exista si omul ar putea sa se lege si de celelalte parti cosmice, atunci acesta ar deveni lucru, iar cosmosul ar reprezenta o unitate, in timp ce fenomenele s,ar gasi intr,o foziune continua. Timpul si spatiul il deosebeste pe om de un obiect – astfel noi devenind individuali.

“Dintr-un tot de culori multiple, ochiul nostru nu poate sesiza decît succesiv culori izolate; dintr-un sistem coerent de noţiuni mintea noastră nu poate sesiza decît noţiuni izolate” – Rudolf Steiner

Omul este o fiinta dubla: 1. el este inchis intr,un domeniu pe care reuseste sa,l perceapa, denumit personalitatea sa; 2. prin procesul de gandire el se poate rupe limitele universului

Senzatia si sentimentul ne duc la aceleasi tipologii de oameni, ceea ce ne desparte unii de altii este gandirea. Ea face ca noi sa fim unici in universul acesta. Calea de la simpla vizualizare a unui obiect la si cunoastere este acesta: -> obiectul exterior ne ofera notiunea -> notiunea ne leaga de perceptia care o avem despre acel obiect cu notiunea sa corespunzatoare -> si de aici se inchide cercul prin cunoasterea despre obiectul respectiv, deci cunoasterea este de fapt sinteza dintre notiune si perceptie.

Alte procese care pot ajuta in cunostere sunt: observatia si intuitia, dar nu sunt direct-dependente de cunoastere. Chiar daca observ un lucru, acesta imi va ramane strain atata timp cat nu,i voi cunoaste notiunea si nu,l voi percepe ca pe un obiect de sine statator. La fel si intuitia – ea este pentru gandire, ceea ce este observarea pentru perceptie. Cunoasterea ne ajuta sa “explicam” un lucru care a fost extrs prin procesul vederii din lumea care,l inconjura. Este clar faptul ca acea perceptie vizuala este de tip obiectiv, iar perceptia reprezentarii este de tip subiectiv, astfel ca putem nega ceea ce idealistii sustin ca: “lumea este reprezentarea mea…”, desigur in forma ei concreta. Aceasta eroare se explica astfel: omul, prin reprezentare, se extrage lumii exterioare, orientandu.se obligatoriu catre lumea sa interioara, obligatoriu, pentru ca el nu poate gasi niciun raport cu elementele exterioare, atata timp cat nu se uneste cu sinele sau.

Poza: http://silentiumlink.blogspot.com/2009/10/elibereaza-mintea-de-propria.html

(2) Perceptia si gandirea - notiuni de baza ale libertatii...

Gandirea = "Eul" însuşi este acela care, stînd înăuntrul gîndirii, îşi observă propria sa activitate - N.Steinhardt

Observatia si gandirea stau la baza stradaniei spirituale a unui om. Din acest punct trebuie urmarita calea catre libertate. De ce de la ele? Prima actiune care o are omul la vederea uni obiect este “observatia” – el observa. Observatia insa, nu ne poate da nicio informatie legat de obiectul aflat in campul nistru vizual. De abia dupa ce facem unirea dintre observatie si gandire, ne putem construi primele notiuni, asa numitele notiunile de baza. Ambele actiuni se fac intr,un mod arbitrar si simplu. Dar daca dorim sa observam gandirea, atunci se obtine o stare de spirit aparte.

Nu la fel se intampla insa si cu celelalte activitati spirituale, precum simtirea (sentimentul placerii). Sentimentul il poti observa, cand faci legatura cu un obiect, insa eu nu am cum sa observ sentimentul, asa cum se intampla cu gandirea.

Daca obiectul, observarea si simtirea (sentimentul) ne-au fost date, notiunea se construieste de catre mine prin actiunea gandului, de care sunt perfect constient. De exemplu: cand privesc un obiect, precum o planta, despre mine nu spun nimic, insa daca spun despre acelasi obiect: imi place, atunci nu numai ca vin cu o caracteristica a plentei, insa ma caracaterizez si pe mine.

Natura caracteristica a omului este faptul ca acesta nu poate observa gandirea in timpul desfasurarii ei. Daca as vrea sa fac asta, ar trebui sa ma scindez in doua unitati: una care se priveste pe sine, in timpul procesului de gandire si alta care gandeste. "Şi Dumnezeu a privit toate cîte le-a făcut şi iată că toate erau foarte bune" (Cartea întîia a lui Moise: Geneza (Facerea), 1:31). In acelasi mod se desfasoara lucrurile si cu gandirea: pentru a o putea observa, trebuie ca mai intai ea sa existe. Reflexia asupra a ceea ce ai gandit, adika asupra a ceea ce ai obtinut in urma procesului de gandire este unul din cele mai importante procese. De aici s-a ajuns la cuvintele exprimate de cel care a intemeiat filosofia moderna, Renatus Cartesius: gandesc, deci exist. Aceste cuvinte stau la baza intregii cunoasteri omenesti. Toate celelalte fenomene exista fara vointa mea, singurul proces care,l stiu este gandirea, pt ca acesta este produsul meu. Inseamnatatea cuvintelor “deci exist” - prima si cea mai simplista notiune care o poti creiona in urma observarii unui obiect (si din punctul de vedere al constientului) este ca acel obiect este, exista.

In prima faza, obiectul observat ne apare atat de enigmatic, pt ca noi nu participam direct la nasterea lor, ci stim ca exista. Enigma poate insa disparea odata cu inceprea procesului de gandire. Vehicolul gandirii il reprezinta constiinta, care is nastere inaintea gandirii. "Nu se poate tăgădui că, înainte de a putea înţelege alte lucruri, trebuie să înţelegem gîndirea. Cine neagă aceasta, trece cu vederea faptul că el, ca om, nu e la începutul Creaţiunii, ci la sfîrşitul ei - N. Steinhardt".

De indata (DUPA) ce a inceput procesul gandirii, pot construi notiunile si ideile. In acest punct se trece de la notiunea de gandire, la fiinta ganditoare, fiinta care uneste observatia cu gandirea.

Lucrul observat este repzentat de obiect, iar fiinta observatoare este subiectul. Atunci cand fiinta care observa isi indreapta gandirea asupra lucrurilor, detine constienta obiectelor. Atunci cand isi indreapta observatia asupra sinelui, detine constienta de sine. Atunci cand isi indreapta atentia asupra simturilor, ele vor fi denumite perceptii. ... “Nu există nici o culoare dacă nu este văzută, nu există nici un sunet dacă nu este auzit. Pe cît de puţin există culorile şi sunetele în afara actului percepţiei, tot atît de puţin există întinderea, forma şi mişcarea” N. Steinhardt. Eu nu pot intelege perceptiie decat prin mine. Obictele dispar in mom in care dispare si perceptia. Insa perceptia nu,mi poate da nicio informatie despre obiect, decat ca el exsita. In timp ce percep lucrurile din jurul meu, ma percep si pe mine. In prima faza, percep obiectul in sine, apoi ma percep pe mine ca subiect care observa obiectul. Constatarea principala din acest tablou este ca eu raman permanent in tablou, pe cand obiectul observat poate disparea la un mom dat din campul meu vizual, eu raman astfel, cu reprezentarea mea despre acel obiect.

Perceptia care se realizeaza in planul interior al nostru, este reprezentata de “lumea interioara”, iar perceptia care se referea la tot ce este in afara corpului meu este reprezentat de “lumea exterioara”.

Exempu : culoarea : pornim de la constiinta naiva care este obiectul perceput -> nu am ochi = nu am culoare (nu am niciun fel de simt, nu pot gasi nicio caracateristica a obiectului, oricare ar fi tipul) -> am ochi, insa tot nu percep cularea = obiectul nu are culoare, aici gasim doar procesul fizic si/sau chimic al ochiului, care este condus prin nervi spre creier -> aici se produce un nou proces, denumit procesul cerebral, dar nici in faza asta culoarea nu apare -> de abia dupa ce sufletul o transpune (culoarea) in exterior, asupra obectului, ne apare culoarea acestuia = in aceasta etapa consider ca ne apare culoarea. Insa, pana nu fac un cerc inchis de la : 1. constientizarea obiectului -> 2. procesul de gandire -> 3. gasirea culorii in suflet (in ochi nu e, in nerv nu e, in creier nu e) -> 1. constintizarea culorii nu pot sa gasesc culoarea in niciuna din cele 3 etape. Culoarea o vad unind in cerc: "gasirea" culorii in suflet si constintizarea acesteia.

Poza: http://academianae.wordpress.com/2009/03/27/gandirea-te-izoleaza/

despre libertatea omului...

Consideratii generale:

Omul nu se poate sprijini in libertatea sa pe traire si stiinta, avand in vede ca prin si judecata critica omul ar ajunge la indoiala? Omul, care prin fiinta sa are vointa, isi poate atribui libertatea? Sau de fapt libertatea este o doar simpla aluzie?

Spinoza sustine ca: Dumnezeu, in ciuda faptului ca este necesar, el este liber, pt ca el “există numai în virtutea necesităţii propriei Sale naturi, ca el stie despre tot, si toate s,au facut de el."

O piatra daca o arunci, poti observa ca ea, dupa prima cadere continua sa se miste, miscare care insa nu mai este determinata de dorinta unui om, deci omul in nicio actiune de-a sa, oricat de completa ar fi, nu este liber. Daca i se atribuie acelei pietre gandire, ea si.ar putea imagina ca se misca pt ca asa doreste ea. Insa nu este asa: si daca ar avea ratiune, miscarile ei s,ar datora nu numai deciziei luate prin ratiune, ci si datorita presiunilor externe (gravitatie, etc). Acest xemplu, sustine Spinoza, tre generalizat pentru toate “obiectele” care ne inconjoara, inclusiv pentru om. El sustine ca omul este neliber, pt ca omul poate fi constient numai de dorintele lui, nu si de cauzele care le determina.

O alta viziune despre liberate este exprimata de Eduart von Hartmann astfel: omul actioneaza prin caracterul sau, astfel el devine liber. Insa si acest punct de vedere poate fi contrazis. Steinhardt considera ca o actiune exterioara, mai intai o analizez, si apoi actionez. De abia in urma actiunii mele se poate creoina un caracter. Ceea ce insa se pune inaintea procesului de rationament, duce de fapt la non-libertate, pentru ca : "numai gîndirea ridică sufletul, suflet cu care sînt înzestrate şi animalele, la rangul de spirit" (Hegel).

Goethe spune ca inainte de a actiona cu constienta, ne consideram o parte separata a lumii exterioara, acceptand astfel notiunea de antiteza: eu si lumea. Insa in momentul in care actionam cu gandirea, constatam ca de fapt nu suntem o fiinta aflata in afara universului, ci suntem plasati inauntrul lui.

In urma diferitelor forme exprimate liberatii, s,au dezvoltat 2 teorii: cea a monism-ului (eu sunt impreuna cu lumea ) si cea a dualism-ului (eu sunt separat de lume)).

Monismul: a incercat prin 3 conceptii diferite sa ajunga la ideea de liberate a omului:

1. prin negarea spiritului, care devine material (F.A.Lange spune ca: "gandirea si toate fenomenele naturale, apar din procesele pur materiale");

2. prin negarea materialului care devine spirit (tot el spune ca: si invers – "materia este produsul gandirii noastre");

Insa: tot monismul spune ca: "Simţurile... ne dau efectele lucrurilor, nu imagini fidele, şi, cu atît mai puţin, lucrurile în sine. Dar de aceste simple efecte ţin şi simţurile, împreună cu creierul şi cu vibraţiile moleculare gîndite a se petrece în el", astfel ca intr-un final, monismul totusi nu reuseste sa elimine spiritualismul in favoarea materialului, si nici invers, deci primele 2 teorii nu pot fi sustinute!

3. prin unirea spiritului si materiei in atom. Insa problema care se pune aici este: cum poate o entitate elementara, precum atomul sa ajuga sa fie reprezentat de 2 forme (sprit si materie), din moment ce ea este o unitate indivizibila?, deci nici acest principiu nu poate fi valabil.

Dualismul, prin definitia sa (eu sunt separat de lume), nu poate duce la ideea de libertate, pentru ca daca eul (spiritul) si lumea (materia), sunt entitati diferite, deci nu se pot intelege una pe cealalta, atunci nici explicatii ale actiunii spiritului asupra materiei, prin intermediul intentiilor, pana a ajunge la fapte este imposibila, astfel intalnind limitarea, deci non-libertatea

O modalitate de abordare a liberatii, care exclude cele 2 teorii mai sus enuntate, este prezentata intr-un mod extrem de reprezentativ si realist de Goethe. El spune ca desi noi (spritul)traim in mijlocul naturii (materia) totusi ea ne este foarte straina. Dar, ca sa descoperim natura, care duce la reconstruirea legaturii dintre noi si ea, trebuie mai intai sa gasim latura acesteia in noi. De ce sunt negate cele 2 terorii de aceasta abordare? - la monism, prin acest exemplu, el ar trebui sa caute sa elimine omul, scotand in evindeta natura, sau invers, sa scoata natura din circuitu universului, ramand numai cu omul, ceea ce este exclus. La dualism: se spune ca sprirtul si materia sunt doua entitati cu totul diferite, deci nu avem nicio cale de a gasi in noi acea latura a naturii, cu care mai apoi, ne-am uni!

Poza:

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.erschossen.net/hp/artwork/fotografie/p52/freiheit800600.jpg&imgrefurl=http://www.erschossen.net/hp/artwork/p52.html&usg=__1-M1CvUlbBmHzbrqFziyIxurdLo=&h=800&w=600&sz=62&hl=ro&start=432&zoom=1&tbnid=chpXllrfguj8uM:&tbnh=141&tbnw=106&prev=/images%3Fq%3Dfreiheit%26um%3D1%26hl%3Dro%26biw%3D1130%26bih%3D713%26tbs%3Disch:11,10906&um=1&itbs=1&iact=hc&vpx=344&vpy=355&dur=414&hovh=251&hovw=188&tx=107&ty=114&ei=3mDVTIj9AcTCswajpqGNCA&oei=12DVTMvXFIaCswaJr7GXCA&esq=19&page=19&ndsp=29&ved=1t:429,r:23,s:432&biw=1130&bih=713

cum ar mai fi existat folk-ul romanesc fara Adrian Paunescu? - de fapt ar fi existat "el" ?