twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :) UNICEF

colorati si cololati!

astazi m,am dus si eu ka tot omul sa manank o prajitura, dupa o zi kam stresanta..

cu 3 ore inainte am stabilit ku o amika unde si la ce ora sa ne cinstim, ka ziceam noi: meritam

ne ducem, unde? in burikul Bucurestiului: Piata Roman (nr 9 :) - cine cunoaste stie). Ne intalnim noi la McDonlad.s, asta dupa ce eu am intarziat ceva minute, datorita circulatiei care era data peste cap ku venirea in Rom a "divei (bleah)" Madonna - de parka ar fi venit printul mostenitor Alexander I al Rusiei, kare traise pe la inceputul lui 1800 si a renascut din propria,i cenusa...pentru asta zik si eu atata balamuk, dar altfel, pentru un Itzi Mitzi Pitzi de "cantareazta" careia ku tot sprotul, ma scuzati sportul de 4 ore pe zi ii kurg pieile de pe brate si nu numai, mai oribil decat altor femei de aceeasi varsta sau ku 10 ani mai mari ka ea,,,in fine,nu doresc sa,i akord prea multa atentie, pentru ka au avut altii grija de asta,,,si kum ziceam dupa nervi konsumati pe un drum intre Piata 1 mai si Romana, de vreo 50 de min, traseu care in mod normal il faci in 15-20 min, ajung la destinatie.

Eh, io,ti ka trecui si de aglomeratie, fericita, deja simteam kum bukuria imi kreste la vederea cofetariei. Nu dau sa intru bine ku amika in cofetarie ka hop o kolorata ku karuciorul vine inauntru dupa noi: "vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban". O ignoram ka niste fete finute. Iesim din cofetarie, kolorata dupa noi, evident ku aceeasi umilita voce striga: "vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban". Incercand s,o ignor komplet, admiram farfuria gri si dreptunghiulara in kare imi fusese mie servita savarina. Alegem o msa, ne asezam noi linistite, cand colorata dupa noi: "vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban" - in mod obsesiv, sa te innbuneasca si sa ai numai 2 reactii, ori ii dai un ban ka sa plece, ori o bagi undeva...

Amika mea, care si asa nu avusese o zi stralucita la munka, (cine are de fapt?) s,a rastit odata, de 2 ori, de 3 ori la ea, zikandu,i "nu, nu, nu, pleaka, pleaka, pleaka, pleaka". Colorata ii da inainte cu: "vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban, vreau si eu un ban", e si atunci ii sare tandra amicii mele si o da dracu pe colorata. Ei as, ka atata ne,a trebuit, dupa mai multe injurii primite ne,a scuipat in farfuriile ku prajiturile: mie nu mi,a parut rau de injuriile primite, sau de scuipatul irosit de colorata, ci de prajituri, k alea, daca e sa fim cinstiti, chiar nu aveau nicio vina...

Sigur ni s,a kam intors stomakul pe dos,,,si ne,am ridikat imediat de la masa, nu inainte ka amika mea sa-si ia prajitura si sa o arunce la primul kos. Eu am lasat,o akolo...poate s,o intoarce si s,o bukura colorata pentru bucatica...

Cert este k nu mai imi trebuie prajitura nici 2,3 ani de akum inkolo,,asa ka rog, sa nu fiu invitata la asa ceva, ka sigur refuz..

Orikum, prajitura a fo "foarte buna", va rekomand si voua :P cofetaria din Romana de langa Dika,,,

app: eu facusem cinste ;))

4 comentarii:

Michael spunea...

Și ce bună e savarina... Totuși, e vina celor de la cofetărie că nu au "grijă" de nenorociții ăștia.

Eu am o amintire similară de la pizzeria Acapulco (nu știu dacă mai există) din spatele magazinului Unirea. Acu' vreo 3 ani (vara) eram la terasă (acolo) cu niște colegi și, după ce am dat comanda, Își face apariția un moș într-un scaun cu rotile care cerea bani. Destul de insistent omu'. Nu i-a dat nimeni așa că a continuat să ceară. În momentul ăla apare un chelner cu o găleată de apă și i-o toarnă în cap. Evident, a început o tură de injurii și apoi a plecat (moșul)... Liniștea nu a durat prea mult pentru că, după ce ne-a venit pizza, s-a întors și moșul, doar că, de data asta, era înarmat cu diverse injurii care de care mai exotice la adresa clienților. Noi nu l-am băgat în seamă, dar, erau familii care aveau copii la masă... Mi se pare că, după câteva minute, s-a plictisit și a plecat.

Oricum, asemenea oameni nu au ce căuta în preajma unui restaurant civilizat, iar patronii ar trebui să se asigure de asta. Bine, știu ca și ei sunt oameni, dar, activitatea lor zilnică nu ar trebui sa fie tolerată. Mai ales în astfel de locații. Din păcate, vor mai trece niște ani buni până să se respecte astfel de reguli și pe la noi...

raluka spunea...

@Momo:
haules-baules; fata mea; hai la mama sa-ti ghiceasca in prajitura:P

@ Michael: si totusi, sa spunem, ce putea face o vanzatoare? in astfel de cazuri vinovati sunt asa-numitii patroni, care nu au o firma de paza. Pe de alta parte suntem vinovati noi, pentru ca platim la stat toate taxele si impozitele, si practic ii incurajam pe cei ca ei sa cerseasca, sa traiasca din alocatia puradeilor...etc.

Michael spunea...

@raluka: De acord cu tine, dar, nu a spus nimeni că vânzătoarea e responsabilă de situația asta. Desigur, putea lua puțină atitudine, dar, până la urmă, e datoria patronului să se asigure că așa ceva nu se întâmplă. Bine, într-o țară civilizată, ar exista niște oameni care să patruleze pe stradă ca să asigure liniștea. Mă rog, în cazul ăsta nici nu s-ar mai pune problema să se ivească o astfel de situație...

raluka spunea...

@Mihai: nu, vanzatoarea nu putea lua atitudine; cred ca oricine ar fi fost in locul ei ar fi avut o teama, o retinere...cu un simplu client slabe sanse sa se mai intalneasca acea brunetica; insa pe vanzatoare stie sigur unde o gaseste; si la cat sunt de rai si razbunatori unii din cei tuciurii...nu stii ce poate iesi; si oricine se teme pentru viata lui