Elevul Dima dintr-a saptea - de Mihail Drumeş

"Cand iubesti, esti serios fara sa vrei, caci durerea nu rade"

,,Mă gândesc întruna la dragoste şi caut din cărţile pe care le citesc să-mi fac o idee desluşită despre ea. Vreau să ştiu în ce constă mirajul iubirii, cum se provoacă iubirea şi ce trebuie să faci ca să fii iubit?"

“Anatole France insa ma incurca. El sustine ca iubirea traieste din dorinta si se hraneste cu minciuni. Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca… Nu pricep.Cum vine asta?”

Romanul Elevul Dima dintr-a saptea, imprumuta retorica si recuzita genului literar specific secolului XIX, din care ies in evindenta ecouri atat din romanele lui Jules Verne kat si din cartile lui Caragiale.

Ideea principala este ca, desi personajul central, elevul Dima, reuseste sa-si creeze o lume a sa, crezand ku toata puterea si vointa sa ca poate schimba lumea, decade brusc. Ce poate fi mai rau pentru un tanar sa-si vada aripile universului sau, frante? Dima, prin structura sa, are ceva din trasaturile elevului adolescent dintotdeauna: traieste intens, viseaza, se indragosteste foarte repede, vorbeste maret, prezinta declaratii pasionale, saruta fotografii, cade in genunchi, ameninta ca doreste sa se sinucida, dar care, la sfarsitul cartii, sare peste etapa eroismului adolescentin si devine un om de cariera, cu o meserie profitabila, lokuind in capitala Angliei, desi fusese dat afara din toate scolile satului, urmand ultimile clase la Londra.