Aventura "Povestea unei crime". Tot auzisem de cartea aceasta, dar nu am avut curiozitatea s-o iau in mana pentru ca stiam ca actiunea se petrece in Franta secolului al 18-lea. Ce imi puteam imagina mai mult decat niste crime si apoi o spanzurare a autorului!! nimic spectaculos!
Insa, de cand m-am mutat aici in camin, pe una din usile exterioare din compartimentul meu, tot vedeam un poster imens (v. imag) cu reclama la ecranizarea acestei carti. De 2 ani, de cateva ori pe zi, tot vad posterul respectiv, care de altfel te atrage.
Joi ma decid: gata, ma duc la librarie, si oricat o costa, ma apuc s-o citesc (mai ales ca nu sunt o adepta a vizionarii ecranizarilor dupa diferite romane).
Voi scrie mai multe despre carte, mai multe decat scriu deobicei. In prima parte voi lauda romanul, iar spre sfarsit il voi critica!
Prima parte a cartii, partea interesanta :D
Cum spuneam: actiunea romanului "Parfumul" se desfoasara in secolul al 18-lea, in Franta. Dimensiunea temporala este importanta, pentru ca este perioada in care pedepsele pentru orice infraciune erau foarte aspre, aspect de care autorul cartii, Patrick Süskind s-a agatat, obsesiv apropae, pentru a descrie "spectaculosul" din acea vreme. Spun spectaculos, pentru ca era o mare eliberare si un prilej de bucurie printre cetatenii unui oras cand un rau-faptas era prins, judecat si apoi condamnat la diferite pedepse. Sa nu uitam de pietele speciale, aparute inca din secolul al 17-lea in special in Anglia si Franta, unde, astfel de spectacole, reprezentau de multe ori deliciul publicului, spectacole la care nu lipseau si reprezentantii religei.
Personuajul principal: Jean-Baptiste Grenouille, un copil nascut printre maruntaiele de peste si nedorit de mama sa, era al 5.lea nascut (ceilalti 4 frati murind toti la nastere). Datorita scancetului copilului, mama a fost gasita cand tocmai voia sa fuga de langa copil, astfel ca a fost condamnata la moarte prin spanzurare. De aici, viata copilului devine din ce in ce mai dificila.
Doicile care trebuiau sa aibe grija de el, nu-l doreau, era permanent mutat de la o cresa la alta. Era batut, tinut flamand, alaturi de alti copii orfani. La 15 ani a fost vandult de o doica, la un centru de pescarie, pentru a munci ca sclav. De indata ce femeia a primit banii pentru tanar, acesta a fost ucisa de unul din muncotri, pentru a-i fura banii.
Era un copil cu probleme in exprimare, usor retard si cu un mers greoi. Avea insa un simt incredibil al mirosului. Singurul lui scop in viata era sa afle cum poate crea formula ca sa poata conserva orice fel de miros: de la mirosul de flori, la cel al pamantului, alamei, portelanului, granelor, pieilor, mancarii sau chiar al omului.
Dintr-o intamplare, este trimis sa duca peste la un conte, celebru parfumier din Paris. Din momentul in care intra in casa acestuia, il fascineaza pe maestrul parfumurilor pariziene, incepand sa desluseasca cu o exactitate incredibila componenta parfumurilor. Astfel, ramane pentru o perioada de cativa ani, ucenucul acestuia. Aici, invata, cu o pasiune nemaintalnita, tainele prafumurilor. Aici isi pune pentru prima data intrebarea: daca poate sau nu sa pastreze mirosurile de femeie, din care sa poata crea "Parfumul perfect". Jean-Baptiste Grenouille nu avea capacitatea de a vedea frumusetea fizica a femeii, el putea insa percepe mirosu acesteia, miros, care mai apoi, devenea pasional pentru el.
Viata sa devine o lunga calatorie pentru a duce la bun sfarsit planul: acela de a crea un parfum prin conservarea mirosului unei femei...
Astfel, afla despre un unic oras din Franta, Burgundia, in care puteau fi invatate tehnicile de conservare, care pot fi sursele parfumului perfect.
Decis sa plece, isi anunta maestrul de intentia sa. Maestrul, dezamagit de decizia acestuia, il roaga sa-i mai scrie 100 de formule pentru diferite parfumuri - era de fapt, un nijloc de vinderea a ucenicului, era plata pe care o platea tanarul, pentru a putea pleca.
In nopatea urmatoare plecarii orafnului din oras, cladirea in care locuia maestrul se prabuseste datorita unei explozii.
In sfarsit, ajuns in noul oras, ce avea sa-i deschida tainele spre atot-cunoasterea mirosurilor, incepe sa-si urmeze planul, si anume, conservarea mirosului de femeie si transofrmarea acestuia in parfum. Cum se deruleaza insa actiunea? prin omorarea sistematica a 25 de femei, introducerea lor in hormol, amestecarea cu alte substante, ulterior, lichidul scurs de pe femei, era preluat cu o ustensila speciala si introdus in borcane, in care erau mai departe tratate. Victimile, erau toate numai femei superbe, virgine, cu parul lung. Dupa ce erau omarate, erau tunse si dupa ce erau utilizate, erau lasate, dezbracate, prin rauri, pe strazi sau in curtile caselor.
Sigur, este descrisa si zarva, disperarea oamenilor si in special a femeilor din orasul Burgundia. Ajungeau sa poarte toti pistoale! Femeile nu mai erau lasate sa iasa din case, se faceau perchezitii peste perchezitii, defilare permanenta a soldatilor.
Bun, pana aici, toata descrierea copilariei si a crimelor este fascinanta - as fi vrut sa spun ca este cea mai frumoasa carte!
Dar, din momentul asta incepe dezamagirea mea, pentru care ma face sa regret ca am putut citi o astfel de carte.
Ultimul sfert din carte, de fapt ultimile 50 de pag...
Dupa multe urmariri, este prins pe un deal, din imprejurimile orasului. Cand este intrebat de ce a omorat, raspunde doat atat. "Aveam nevoie de ea!". Dupa mai multe luni de inchisoare se decide condamnarea sa la moarte prin spanzurare, inainte insa, urma sa fie batut in public pe un crucifix cu o bata, de 50 de ori, peste membrele inferioare. Este adus in piata. Lumea vanzolata si foarte curioasa sa vada despre cine este vorba. Apare adus intr.o caruta, imbracat in albastru, intr-un costum de conte (????!!!!)(pana in ziua aceea, purta numai haine foare saracacioase si permanent murdare). Lumea, mirata, spune ca nu se poate sa fie el.
Si acum marea aiureala!!!!
Este adus pe podium, ii se arata crucifixul pe care trebuie sa se aseze. Isi scoate batista din haina, o imbiba cu parfum. O flutura in fata oamenilor, care, imbatati de mireasma parfumului, incep sa se sarute intre ei, fie barbat, fie femei, preotii si ei intre ei, apoi se dezbraca nud si se creeaza un fel de "Cetate a Sodomei si Gomorei". Il vedeau pe acest om ca un inger, parfumul care-l crease si-l raspandinse, le dadea impresia ca acesta este un trimis de a lui Dumnezeu, ca numai un om, cu puteri sfante, numai un inger, ar putea crea un astfel de miros.
Este eliberat.... (????!!!!)
Ar fi putut sa ajuga sa i se sarute picioarele de catre rege, pentru creatia sa, ar fi putut sa devina un boier,,,dar nu...
Trecand zile si nopti, realizeaza ca odata ce si-a atins scopul si nefiind capabil sa-si creeze un alt ideal, incepe sa-l obsedeze ideea ca nu se putea mirosi pe sine. Atunci decide sa revina in Paris, in cartierul sau natal, pentru a muri.
Ajuns in Grasse (Paris), cand trece de cupola, ce reperezenta intrarea in fiecare orasel, isi toarna ultimile picaturi din "Parfumul perfect". Oamenii ce se aflau pe strada, se simt si ei vrajiti, si consideradu-l un inger, se napustesc peste el, cu dorinta de a lua fiecare din ei, ceva din "inger", fie o pana, fie o aripa, fie o scantele din flacara sa minunata. "II sfasiara vesmintele parul, pielea de pe trup, ii patrunsera carnea cu coltii si ghearele, il napadira ca niste hiene". Apoi au folosit topoarele si pumnalele, cu care-l despicara si ii zdrobira oasele. Intr-o jumatate de ora, Jean-Baptiste, disparu de pe fata pamantului, fiind mancat de "canibali". Canibalii, treziti din aceasta "betie", constienti de fapta lor, nu simteau niciun sentiment de frustrare, ba dimpotriva o usurare ciudata, neomeneasca, o eliberare, o bucurie! (????!!!!)
Femeile ucise, fusesera in sfarsit razbunate!
Cartea este inspirata dintr-o poveste reala, doar ca acest criminal in serie, Jean-Baptiste Grenouille, a fost dat uitarii, pentru ca reprezenta o pata neagra pe lungul drum al celebritatii parfumurilor frantuzesti!
Pentru cine este curios, cartea este disponibila in format digital pe site-ul:
2 comentarii:
Nu-ți recomand varianta ecranizată. L-am urmărit pentru că nu știam despre ce era vorba și descrierea de pe IMDB părea promițătoare. Am descoperit pe parcurs că actorii sunt cam amatori și, vorba ta, se termină aiurea, iar ideea de a face țuică din trupul unei femei nu prea mi-a surâs...
Tind să cred că autorul cărții are nevoie de un psiholog (dacă mai trăiește). Unul bun :P
mai traieste,,,da,,,chiar i-ar trebui un psiholog...dar no...asta e!
Trimiteți un comentariu