Inchisoarea din Neubrandenburg...

Ieri ma fo sa vizitez o inchisoare,,,da o inchisoare,,nu, nu glumesc,,pare de ras si multi au ras de fapt kand le,am spuns, inaite sa plek.

am fost intrebata de cineva din Comunitatea Evanghelika daca doresc sa ma duk. Nu am ezitat, am spus pe lok DA. poate o sa ma intrebati de ce am facut,o...
1. sincer, m,am gandit de multe ori oare kum este sa "vizitezi" o asfel de institutie, deci nu kum e sa traiesti akolo, pt ka nu putem ku siguranta descrie trairea de akolo, orikata imaginatie am avea...
2. mi,am dorit inka de mult timp sa privesc in ochi un om, care a ajuns sa fie pus in situatia de a,si trai o parte din existenta asta si asa atat de scurta si grea in inchisoare...sa.i urmaresc privirea, miskarile, gesturile, sa,l ascult. Kred si sunt konvinsa ka oamenii acestia ajung sa fie mult mai ingaduitori si mai buni ku cei din jur (evindent aici nu punem pe lista si oamenii kare permanent recidiveaza).
3. am fost atrasa intotdeauna de povestile lor, atunci cand s.au dat la TV. Stiu, spuneti ka sunt de neiertat oamenii acesti, ka nu merita nici sa,i privesti in ochi...dar nu este asa,,,este important ka la un om, de orice gen, sa privim dinkolo de el, in spatele actionulor lui - avem multe de aflat.
Sigur sunt de kodamnat crimele, violurie si agresiunile de orice fel...dar aici nu voi vorbi de gategoria de oameni ce au savarsit fapte atat de crude si de neiertat. (viata pt viata)

Sa incep sa vorbesc despre experienta aceasta, care rereori o poti avea, sau poate niciodata...
Am urcat in autobuz si pe drum mi,am tot formulat si refolrmulat intrebarile kare doream sa le pun. Mi,am dat seama astfel, kat de greu este sa pui intrebari, u ka om liber, unui om care pentru o perioada mai lunga sau mai scurta a ramas fara aceasta oportunitate...ku greu mi,am adunat kuvintele ka sa pot formula intrebari "decente".

Am ajuns. Sigur lokatia era la marginea orasului, mergand pe un deal kam 20 de min pe jos. Primul lukru kare,ti iese in evidenta: "zidul", de aprox 5 metri inaltime, gri deschis.

Ajungem la intrare. M-as fi asteptat sa fiu verifikata de sus pana jos sa nu am droguri, tel mob sau alte accesorii. Dar nici vorba, am lasat buletnul si gentile ku mobilele la intrare si atat!!!!.

Prima inkapere pe kare am vazut,o a fost camera in kare se tin slujbele. Un lukru foarte interesant: cea mai mare inkapere din inchisoare a fost oferita in slujba "bisericii". Inaintru un miros foarte inchis. Scaune aranjate foarte ordonat. In fata un altar improvizat si ku o ikoana sculptata foarte foarte frumos in partea stg a "altarului". Pe fiekare scaun era o karte de kantece si rugaciuni. Am deschis o carte sa citesc cateva versuri. Era vorba despre ingaduinta katre Domnul de a.l primi pe om spre iertare, spre bunatate si komunikare ku El si iubire fata de cei din jur. In general kam aceasta este ideea versurilor. apoi am fost invitati la o kafea sau un ceai alaturi de 2 sefi ai inchisorii si 3 "nefericiti". Au intrat in sala respectiva, unul ku kapul plekat, ceilalti 2 ku un zmbet sincer, dar care spunea multe despre regretele ce le avea, regrete ce avea ulterior sa si le exprime. Unul din ei, Jörg (18 ani) fals in acte si uz de arma. Ceilalti 2 (34 si repectiv 31 ani) abuz de functiile care le dineau in stat (in orasul Rostock - nivel de primarie). Mai multe nu ne,au spus, mai mult ka sigur nu avea dreptul.
In aceasta inchisoare sunt 120 de cetateni, ku varsta intre 17 si 65 de ani.

Sistemul insa este extrem de interesant. In aceasta inchisoare erau tineri kare studiau sociologia, sectia real (Geodezie, fizika si geoinformatika), Early Education, BWL si agricultura. Sunt exact sectiile existente la institutia unde invat eu. De ce? pentru ca cel putin un profesor de la fiekare catedra a semnat un kontract sa vina de fiekare data kand un tanar are nevoie sa,i dea explikatii legat despre materia ce trebuie s,o invete. De ce? pt ka in Germania, sistemul este facut in asa fel inkat sa poti sa,ti kontinui activitatea, si din punct de vedere educational. Din inchisoare iesi, sigur, markat de perioada aceasta din inchisoare si ku acel "cazier" - dar ti se ofera toate posibilitatile sa.ti kontinui studiile si sa si lukrezi. Sa lukrezi. Cum? o sa fiti foarte suprinsi, dar 55% din cei care ajung in inchisoare raman la acelasi lok de munka pt ka statul german plateste cu o anumita suma fimei, ka sa nu,i intrerupa contractul, depinzand si de demeniu, lunar, iar individul isi poate kontinua activitatea in inchisoare. Toate informatiile despre proiectul la kare trebuie sa lukreze ii vin in inchisoare. Banii kare ii revin, intra intr,un kont al lui: o parte ramane la centrul inchisorii, o parte la stat, astfel ka el va rmane kam ku 60% din castig.

Lunar acesti oameni, sau familiile platesc intre 100 - 120 € (cum ar veni intretinerea). Programul incepe in fiekare zi la 7 jumate dimineata. De la 8 la 8:30 manaka. La 9 incep munka pana la ora 17. Intre 17-19 orele de activitate sportiva (fotbal, badminton, ateletism, forta). La ora 20:30 de face stingerea in toate camerele.

Stau kate 2 in kamera. unele camere au dus si baie, dar foarte putine. in general exista doua dusuri/hol.

Oamenii care ne,au vorbit (nu doresc sa,i numesc puskariasi) desi lukrau in kontinuare pentru fimele la care prestau inka de dinainte sa infaptuiasca fapta, aveau regrete. O sa spuneti, da normal. Ins una este sa auzi de la altii ka au regrete si le pare ff rau, decat sa auzi ku ochii tai. Erau chipuri triste, mohorate si fara bukuria de a fi konstienti ka situatiile altora este mult mai grava. Omul intotdeauna tinde sa gandeasca ka ceea ce i s,a intamplat este cel mai rau, cel mai grav,,,si se vedea asta si la fiekare dinter ei...

Priveau libertatea ka pe o komoara, spunand ka nimeni din cei care n,au trait astfel de experienta nu vor realiza kat de important este sa fii liber. Viata lor le este schimbata, atat ka atitidune dar si ka gandire. Le era rusine de familie, prieteni. Unul din nu si,a lasat familia niciodata sa vina la el, konsiderand ka ei nu merita sa,l vada la inchisoare, spunea chiar asa: "ei nu merita sa calce in vreo inchisoare". Pot pot primi vizite odata la 15 zile. Spuneau intr,un cor, ca nu sunt momente fericite kand isi vad familia, ci ka este dureros ka ei sa fie imbracati in hainele specifice, intr,o sala laolalti ku ceilalti kolegi si familiile lor.

Sunt oameni de toate genurile in inchisori. Cred ka foarte multe povesti sunt lectii de viata pentru noi, noi cei care nu suntem fericit ka avem libertate, sanatate, serivici, prieteni. Akolo nu ai nimik decat kolegul de camera si atat.

Am intrat intr,o kamera de celula. Pe peretii aceia erau lupite postere ku femei...
Pe masa era un kaiet studentesc, deschis. Probabil era un jurnal. Gardianul nu m,a lasat sa citesc niciun rand, ma vazuse ka eram cu ochii tintuiti pe caiet. In rest, poze foarte multe, probabil ku familiie si un Tv in mijlokul kamerei. Era ordonat, chiar foarte oronat pot spune.

Inchisoarea dateaza din 1990 si a fost data spre folosinta in 1994.

In mare asta a fost ceea ce am vazut la inchisoare. in mare, pt ka mai sunt multe alte lukruri de povestit...dar ma opresc aici pentru ka sunt multe amanunte care doresc sa le uit, si stiind ka voi reciti textul acesta, peste anumite perioade o sa,mi aduk aminte. Orikum, doresc sa nu mai revin niciodata in vreo inchisoare. Am sa ma limitez numai in a avizita fostele lagare, pt ka desi si acele lokuri de imprepsioneaza (am impresia ka zidurile si toate obicetele inka ramase akolo din perioadele acelea odioase iti vorbesc, iti povestesc despre anumite experiente ale oamenilor) parka impaktul nu este atat de mare decat atunci kand realitatea te confrunta intr,o oarecare masura ku situatia "palpabila" a lipsei libertatii.