Societatea informationalizata, raportarea la valori noi dar si perioada comunista au defomat semnificatia Invierii de la o sarbatoare a spiritului si a bucuriei , intr-una extrem de secularizata. Desigur, in acelasi timp, s,au schimbat si traditiile legate de acest moment.
S-a redus intelepciunea la cunoastere si cunoasterea la informatie si de-asemeni si informatia a ajuns sa fie uneori profund derizorie. Ar trebui sa discernem intre ceea ce este important si ceea ce nu este important pentru vietile noastre, iata un elemant pe care in general noi il ignoram in ecuatia noastra existentiala – raportarea noastra la textele sfinte este din ce in ce mai putin substantiala.
Ce insemna inainte? Insemna 100 de zile in care se faceau pregatiri, in care se postea , in care se serba Pastele , in care urmau tot felul de sarbatori si aceste 100 de zile se incheiau ku Sarbatoarea Rusaliilor. Deci erau 100 de zile de grija permanenta penru ce faci, ce, spui, kum spui, ce trebuie facut, ce nu trebuie facut. Era practic o treime din viata.
Astazi postul a devenit mai mult o moda si se refera apropae exclusiv la alimentatie. Multi tineri in mod surprinzator pentru mine postesc, dar postesc intr,un fel aparte si usor caraghios. Postim ku pate vegetal de ficat, postim ku karnati vegetali, etc., deci de fapt postul in ceea ce ne priveste nu,i niciun fel de sacrificiu, kand de fapt, spun cei credinciosi , drumul spre sarbatoarea Invierii inseamna o perioada de tacere, de rugaciune, de reflexie.
Ne putem pregati ku adevarat asumand intii aceasta conditie sobra verticala , pe de alta parte privind cu bukurie spre aceasta veste buna care ni se da noua, crestinilor, cu speranta ka viata aceasta pe care o traim de pe o zi pe alta nu,si gaseste rostul doar in realizarile materiale; cu speranta ka fara o implinire duhovniceasca fara o privire dinkolo de moarte in aceasta lumina a Invierii, lumina Invierii lui Hristos, nu vom fi nicodata impliniti.
Si pentru a mentine traditia, desi pare tot mai greu de imaginat in ziua de azi, ar trebui sa renuntam la goana dupa cumparaturi, sa incercam sa koacem kozonacii in kase si sa inkondeiem oua rosii.
Sunt gesturi mai mult de grija, mai mult de atentie, ku rezltate de multe ori stalcite, dar care fac ca lukrurile sa fie mai adevarate in continuare.
Dar cel mai important, cred teologii, ar fi sa ne regasim pe noi insine, in biserika, in noaptea Invierii. Ar fi deci, poate important sa ne rezervam cu totii in aceste zile, cateva minute, cateva ore, daca se poate, pentru a trai ku adevarat inaltimea si bukuria aceste sarbatori, care ne cheama pe toti.
Hristos a Inviat!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu