Mi-e dor de Mare :)

"tu ai fost vreodata la Mare? - Nu! dar am visat ca am fost"...

ieri am fost la mare,,,a 4-a oara in viata mea :P,,odata la 5 ani, apoi in vara dinspre clasa 12 si in practica din anul 1...

a fost frumos...am decis la 1 noaptea sa plecam,,,

Vineri seara, fiind la Andreea in Magurele si tot punand tara la cale cu "excursia" la mare, ii vine Andreei o idee: "hai sa plecam acum". Bine, probabil nu s-a gandit ca eu as spune imediat DA!. Sigur, initial am ras de idee. Apoi am vorbit ku Dany, prietenul ei, care s-a uitat cam ciudat la noi si crezand ca nu suntem sanatoase, dar totusi ideea i-a suras si prin urmare a spus DA. Apoi au inceput telefoanele, ca sa mai luam doua persoane nebune :P. Sun la Lucia, la 1 noaptea si spre marea mea surpriza, a spus DA fara nicio ezitare, si ulterior am sunat o alta tipa, care si ea la randul ei a spus OK.
Astfel ca, la 1 nopatea ne-am indreptat spre mare, cu ideea si de a prinde Rasaritul.

Dupa un drum de 3 ore, am ajuns ku 15 min inainte de rasarit. Din pacate norii ne-au "umbrit" bucuria deplina si placerea vazului de a vedea acest splendid moment: "o secunda din viata" dar tot am putut admira combinatia de culori presarate cu "o pata" de pescarus.

Mi-a placut marea! Marea este un mangaietor si sfatuitor al gandurilor ori de cate ori merg sa "vorbesc cu ea" (rar la Marea Neagra, zi de zi la imensul lac din orasul meu si odata pe luna la Marea Nordului (orasul Wermer)). Imi place singuratatea, pentru ca iti ofera minutele de contemplatie si de privire spre interiorul tau, dar parka si mai frumos este sa fii tu si marea, singuri pe o plaja imensa. De fapt as spune, tu ca fiind prins intre plaja, ca simbol al pamantului, al tangibilului, al realitatii si marea, ca simbol al visului si in acelasi timp un simbol al unui "infinit efemer". Un spatiu care parka ti-a fost daruit numai tie - important fiind sa stii ce faci cu el! Cu marea pot visa pierzandu-ma in ganduri si valuri. Dupa foarte mult timp, simteam ca traiesc, simteam ca exist: fizic si spiritual fara oscilatiile de dulce-amar. Si cand ma gandesc ca nu eram sigura, ku cateva ore inainte, de dorinta mea de a vedea marea.

Acum am sa astern cateva definii date Marii, definitii lecturate cu cativa ani in urma in cartea: "Jurnalul de bord" de Jean Bart:

"ce este marea?
- o enciclopedie plina cu vietuitoare - pentru invatati;
- o picatura de apa in infinit - pentru filozofi;
- un amestec imens de apa sarata - pentru naturalisti;
- o simpla apa care inconjoara continentele - pentru geografi;
- un volum enorm de protoxid de hidrogen, tinand in disolutie clorura de sodiu - pentru chimisti;
- un corp caruia nu-i pot calcula suprafata - pentru matematicieni;
- fenomenele de maree, vinturile, echilibrul si curentii - pentru fizicieni;
- un spatiu locuit de multimea zeilor si zeitelor - pentru poetii clasici;
- poetii romantici o fac sa rada si sa planga;
- poetii realisti ii descriu ororile.
- poetii fara adjectiv canta imensitatea si binefacerile sale;
- un larg drum - pentru voiajor si negustor;
- o chestiune - pentru omul de Stat si diplomati;
- un imperiu - pentru regi;
- un camp de batalie - pentru popoare;
- un fond de tablou - pentru pictor;
- o arena unde s-au dezlegat cele mai mari conflicte ale timpurilor vechi si moderne - pentru istorici;
- un gigantic teatru unde se agita toate pasiunile omenesti modificate printr-.....o existenta - pentru romancieri;
- o cariera, o profesiune, un mestesug - pentru marinari;
- ea mai este si un azil, o mama care hraneste, o a doua patrie, un obicei, o pasiune... si cateodata
inca, ea este sclavia, exilul, inchisoarea, moartea!..."

(nu am citat ad-literam din carte)

Si pentru ca "nu am putut" lua Marea ku mine pentru a o vedea si voi, va las :D ascultand melodia: "Marea" de formatia Vama Veche



(P.S. m-am gandit la tine Silvia - e frumos sa te muti la mare, la Constanta, e minunat..cred ca merita tot ce ai pierde in urma parasirii Bucurestiului, desigur numai alaturi de omul potrivit...)