fricaaaaaaaaaaaaa!

niciodata nu mi-a fost mai frica ca acum. Nu am crezut ca voi ajunge sa traiesc vreodata de la extaz la tristete, asa cum traiam cand faceam sport,,,

Am ajuns iar in situatia asta. Ce-i drept le adoram momentele acestea cand le traim pe stadion, mi le doream, alergam dupa ele, insa traiesc acum o cu totul alta viata decat perioada sportului, o perioada in care nu mai pot tine sub control emotiile, dorintele, sperantele. Atunci nu depindea decat de mine si de cat de bine ma anternez. Si acum ar trebui sa spun ca depinde numai de mine, totusi,,la atletism aveai un linie de finish in care se vedea clar cine este invingator, aici insa esti cumva si in centru unei stari de spirit care poate sa,ti fie SAU nu favorabila. Niciod nu mi-a placut sa traiesc in incertitudine, intotdeauna voiam sa controlez totul astfel incat, sa pot eu personal trage o linie dupa care sa pot spune ca pot iesi sau nu invingatoare! ca sa stiu daca merg sau nu mai departe...

Mi-e frica. Am de scris in cartea vietii mele 3 istorii foarte imp,,,ultimile 3 examene (din pacate sau nu mi-am mai luat un curs, Geodezie 2). Nu zic degeaba "istorii", pentru ca de fapt, aceste 3 examene imi semneaza afirmativ sau nu viitorul, intr-un anume fel, poate unic pentru mine.

Atunci cand am primit prelungirea de bursa, tutorele de la Bonn imi scria printre altele: "Elena ai grija, ca o astfel de sansa este unica!".

Mi-e frica, primul pas inainte sau inapoi il voi face chiar saptamana viitoare.

Oare ce imi este rezervat? un esec sau un pas inainte?

Este pentru prima data cand realizez vorba aceasta: este foarte usor sa darami ce ai construit, este mult mai greu insa sa-l refaci. "Un esec sau un pas inainte". Teoretic nici nu s-ar compara termenii: "un esec" cu "un pas inainte", pentru ca "esecul" reprezinta un sfarsit iar "pasul inainte" nu reprzinta decat o singura batalie in lupta, nu razboiul intreg...